• Uncategorized

    Acum – clipa cea mai importantă

    Vorbind aseara cu mama la telefon, am avut un fel de declick despre importanţa lui Acum – clipa cea mai importantă… să vă povestesc despre ce e vorba… Ieri a fost o sărbătoare mare… în familia noastră, cei mai mulți poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul. Dar data de 7 ianuarie mai înseamnă ceva. L-am pierdut pe Tata într-o seară de 7 ianuarie, acum 12 ani. Despre durere nu vă voi vorbi… pentru că ea există și face parte din mine, din sora mea și, mai ales, din mama… care este Durere în cel mai mare și înfiorător procent.

  • Uncategorized

    Energia mea – liderul energiei lor

    Ştii sentimentul acela pe care îl ai atunci când intri într-o casă în care oamenii sunt mereu trişti sau certăreţi? Sau momentul acela în care ai un conflict cu partenerul sau cu cineva din casă şi atunci când intri pe uşă tensiunea e aproape palpabilă? Copiii sunt chiar mai senzitivi de atât. Ei simt cel mai mic semn de agitaţie al mamei.

  • Uncategorized

    Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat

      Copiii au o predispoziţie clară la căzăturile din pat, fotoliu sau canapea. Nu am auzit de vreun copil care să nu fi păţit asta măcar o dată în primele 12 luni de viaţă. Fac ce fac şi deodată sunt pe jos. Maria a căzut prima dată pe la 7 luni. Stătea foarte bine în funduleţ singură şi o lăsasem cu încredere în fotoliu. În 3 secunde urletele ne invadaseră sufrageria. Deşi pusesem o pernă la baza fotoliului, pe jos, reuşise să cadă lângă ea, cu capul pe parchet. Plângea, ţipa, se îneca şi suspina de răsuna pământul

  • Uncategorized

    Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

    Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun „lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

  • Uncategorized

    Prima petrecere de Halloween

    După cum ştiţi deja de pe Instagram, vineri a fost prima petrecere de Halloween a Mariei. Nu intru prea adânc în polemici pentru că articolul se vrea vesel… totuşi, dragilor, părerea mea este că ne cramponăm inutil pe tema „halloween-ul nu-i al nostru” şi, în loc să găsim partea drăguţă, ne blocăm în „sărbătoare care promovează satanismul”. Doamne fereşte ce cuvinte mi-au auzit urechile zilele astea. Până mai ieri ne doream să vină americanii… cred că să ne salveze de comunism… iar acum, când vin spre noi cu tot ce au… nu-i mai vrem… păi e bine aşa? Revenind la oile noastre, fiecare e liber să sărbătorească sau nu această…

  • Uncategorized

    #MariaMeaMinunată

    Mă tem că nu o merit… e prea bună… prea ascultătoare… prea… cum să spun… perfectă. #MariaMeaMinunată mă surprinde în fiecare zi. După cum v-am spus… suntem, din nou pe drumuri… acum nu mai suntem doar noi două. Suntem trei şi învăţăm să ne descurcăm. Am zis că luăm concediu… de fapt, vacanţă. Dar Maria se plictisea. E obişnuită cu copiii, cu activităţi ca la grădiniţă. Aşa că, am hotărât înscrierea ei la o grădiniţă privată din Botoşani. Era foarte încântată şi a aşteptat foarte mult să cunoască noua grădiniţă. Din cauză că a avut o problemă la un ochi, am amânat câteva zile. Dar în ziua în care am…

  • Uncategorized

    Pe drumuri, după un an şi jumătate

    După un an şi jumătate, iată-ne, din nou, singuri. Mă refer la faptul că Tati este plecat pe mare pentru următoarele două luni… iar noi… ne-am făcut bagajele şi am părăsit Constanţa. Acum un an şi jumătate vă scriam Cum să fii mamă singură… acum nu mă mai tem… acum nu mai sufăr şi acum nu mai plâng… Acum sunt resemnată cumva şi încerc cu toată forţa să fiu calmă.

  • Uncategorized

    Lecţii de viaţă

    Nici nu ne dăm seama cât de puţin trebuie să facem pentru ca al nostru copil să simtă fericirea. În lumea lor magică, fericirea stă în lucruri mici, iar ei fac ceea ce noi nu mai ştim să facem…să ne bucurăm pentru orice lucru bun din viaţa noastră. Aseară am fost în Piaţeta Cazinoului din Mamaia pentru concertul în aer liber al Găştii. Cum care Gaşcă? Gaşca Zurli 😊… Toată vara am cautat o portiţă să mergem la un concert al lor. Dar nu ne-am potrivit nicicum cu timpul, mai ales că nu s-au ţinut in Constanţa, ci în Jupiter. În fine… aseară am fost să îi vedem.

  • Uncategorized

    „Mami, te iubex foalte mult!”

    De pe la 2 ani şi jumătate, Maria a început să îmi spună că mă iubeşte. O spune stâlcit şi dulce într-un fel atât de natural încât aş putea să jur că nu e corect „te iubesc” ci… „te iubex”. Am o senzaţie unică şi neasemuită atunci când face asta. O spune dimineaţa, când pleacă la grădiniţă, seara, înainte de culcare, la masă, când ne jucăm… dar şi atunci când îşi doreşte ceva . Are 3 ani şi 2 luni şi o lume minunată în care visele se împlinesc şi iubirea este nemărginită. Uneori greşeşte şi, cu privirea ei de diamant albastru, îmi spune… „Scuze, mami! Te iubex! Nu te…

  • Uncategorized

    O nouă viaţă

    Bună tuturor! Lipsesc de ceva vreme dar, după cum ştiţi, am circumstanțe atenuante 😊 Visul meu din adolescență a fost să devin mamă. Mi se parea că împlinirea supremă pe care o poate simți o femeie este aceea de a naște copii și de a-i crește și îngriji. Nici acum nu am altă părere… Cînd am rămas prima dată însărcinată aveam 28 de ani și am simțit perioada maternității din plin. Eram doar noi doi și pruncul care creștea în pântecele meu. Nimic nu mi se părea greu. Puteam să mă plimb, să dorm și să fac orice îmi doream. Nerăbdarea din ultima lună a fost suportabilă și chiar frumoasă…