Când virtualul devine real

textgram_1473789146_zpsy8ul9wka
Keep Calm and Meet Bloggers 🙂

De aproape un an, de când am scris prima postare, m-am tot întrebat la ce folosesc BlogMeeting-urile. De ce se întâlnesc oamenii ăştia care scriu păreri, impresii, sentimente, experienţe în online? Fiecare e diferit, fiecare scrie diferit şi despre subiecte diferite… deci, de ce se întâlnesc? În afară de BLOG, ce au în comun?

Ieri, răspunzând la invitaţia de a participa la deschiderea oficială a cafenelei 5togo Constanta, am întâlnit alţi bloggeri.

Până să ajung acolo, mă vedeam mică şi neînsemnată, iar ei,  bloggerii, păreau a fi VIP-uri, cu ifose şi pretenţii. După întâlnirea de ieri, părerea mea este, în continuare, că ei sunt persoane importante… doar că eu nu mai sunt atât de mică. M-am convins că sunt vedete… doar că fără a fi plini de ei, fără piţipongeală (scuzaţi cuvântul… nu ştiu cum să spun altfel:) ) şi fără a fi aroganţi… Sunt oameni normali, frumoşi, foarte inteligenţi şi pe care nu îi leagă doar BLOGGING-UL… pe ei îi leagă pasiunea, dorinţa şi plăcerea de a scrie. 

M-au îmbrăţişat cu căldură şi mi-au vorbit ca unui prieten. M-am convins de inimile lor mari încă din primăvară, de la Gala Spring SuperBlog… dar până ieri uitasem cât de frumoşi sunt oamenii aceştia din spatele blogurilor, a articolelor scrise cu dăruire, a pseudonimelor alese pentru mediul online.

Ieri m-am simţit importantă… pentru că ei m-au făcut să mă simt aşa. Pe Fabiola şi pe Agu le admir tare mult… şi ieri am descoperit oamenii din spatele blogurilor. Sunt două fete atât de dulci şi de iubibile, că nu ai cum să nu te lipeşti de ele. Tot acolo i-am cunoscut pe RaduJoie şi Iamnz.

Îmi cer scuze celorlalţi pe care i-am cunoscut dar pe care nu îi urmăresc îndeaproape. Promit să fiu mai documentată data viitoare. 🙂

Ieri mi-am răspuns întrebării pe care o tot am în cap şi despre care v-am spus la început… Bloggerii se întâlnesc pentru socializare, pentru schimb de impresii şi pentru a învăţa unii de la alţii. Fiind încă nouă în branşă ( continui să mă alint cu scuza asta…), pentru mine asta a însemnat dimineaţa de ieri :).

Pentru că, după o cafea, cel mai bine merge…. încă o cafea… :)) , am acceptat şi invitaţia unei degustări de Donuts şi cafea la The Donut Library. Despre ei v-am mai vorbit în acest articol. Sunt şi rămân fanul lor numărul 1. 

Vă promit un articol dedicat şi experienţei 5togo Constanţa. Deocamdată sunt happy de cunoştinţa acestor oameni frumoşi şi trag nădejde că nu e ultima dată când ne întâlnim.

Cu drag, Mămica Mariei.

0 gânduri despre „Când virtualul devine real

  1. Hai că mor de ras, ce ganduri aveai tu in minte. Sincer, eu tremur si acum la gandul ca as da nas in nas cu cei pe care-i admir, dar am intalnit deja oameni minunati ..exact cum spui din virtual in real.

    ps, vreau mare, gogoși și vreau s-o ating pe Agu…., o fi greu?

    1. Nu stii cat am tremurat până m-am dus la ea sa o „interceptez”. Am auzit-o prezentandu-se PR-ului cafenelei si am inceput sa tremur instant. Taticul Mariei imi tot sufla pe sub mustati „Curaj! Fii tare”. Eu sunt o persoana sociabila… sau asa ma vad eu… dar imi e foarte greu sa fiu eu cea care se duce la om cu mana intinsa „Buna, eu sunt…!”
      Sa o atingi pe Agu? E mai usor decat sa zambesti… ca pana sa o atingi, vine ea si te ia in brate si te pupa. 🙂

    2. Adriana, draga mea eşti minunată! Mi-ai atins sufletul cu mult timp în urmă 🙂 Aşa că „realul” e floare la ureche 🙂 Chiar dacă băieţii mei îmi spun că am momente când mă transform în „cactus power”, crede-mă că înţep doar atât cât trebuie 😛 😛
      Te îmbrătisez cu drag! Poate ne-om vedea şi noi în viaţa asta face to face!

  2. Nu-i corect!!! 😛 Voi toti va cunoasteti cum apucati si eu cocotata aicilea la Oradea, nu reusesc sa dau de nimeni 😛 Da” ajung eu candva si la voi, si apoi sa vedeti imbratisari 😉
    Pupici la toata lumea!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *