Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

20171110_204440-01_zpsmrlbpdtj

Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun „lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

Citește în continuare „Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii”

#MariaMeaMinunată

Mă tem că nu o merit… e prea bună… prea ascultătoare… prea… cum să spun… perfectă. #MariaMeaMinunată mă surprinde în fiecare zi.

20170925_164057-01_zps2dktbtnp

După cum v-am spus… suntem, din nou pe drumuri… acum nu mai suntem doar noi două. Suntem trei şi învăţăm să ne descurcăm. Am zis că luăm concediu… de fapt, vacanţă. Dar Maria se plictisea. E obişnuită cu copiii, cu activităţi ca la grădiniţă. Aşa că, am hotărât înscrierea ei la o grădiniţă privată din Botoşani.

Era foarte încântată şi a aşteptat foarte mult să cunoască noua grădiniţă. Din cauză că a avut o problemă la un ochi, am amânat câteva zile. Dar în ziua în care am dus-o a fost fericită la maxim.

Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost mersul la toaletă. Nu voia sub nici o formă să meargă fără mami. I-am explicat că se poate îmbolnăvi dacă nu merge întreaga zi şi ieri, mi-a spus victorioasă, a mers la toaletă singură. Doamnele mi-au spus că le-a spus şi lor că se poate îmbolnăvi.

În rest nu am avut nici o altă problemă. Se încadrează în decor oriunde ar merge… o fi fost cameleon într-o viaţă anterioară 😊

Mă tot întreb dacă nu e dată peste cap… bulversată de atâtea schimbări… dar feedback-ul ei este foarte bun. Dimineaţa e încântată că trebuie să mergem la grădiniţă şi nu plânge după mine.

Se acomodează perfect în orice situaţie şi răspunde foarte bine noilor provocări. Sunt mândră „până la Dumnezeu şi o treaptă mai sus” – cum avea obiceiul să spună o fostă profesoară de-a mea. 😊

Nu ştiu cum şi de ce este ea aşa… nu ştiu dacă e datorită felului nostru de a fi, geneticii, educaţiei… habar nu am… dar e perfectă aşa cum e.

Cu drag, Mămica Mariei şi a lui Radu.

O nouă viaţă

Bună tuturor! Lipsesc de ceva vreme dar, după cum ştiţi, am circumstanțe atenuante 😊

20170620_105214-01_zpsln9lp2tn

Visul meu din adolescență a fost să devin mamă. Mi se parea că împlinirea supremă pe care o poate simți o femeie este aceea de a naște copii și de a-i crește și îngriji. Nici acum nu am altă părere…

Cînd am rămas prima dată însărcinată aveam 28 de ani și am simțit perioada maternității din plin. Eram doar noi doi și pruncul care creștea în pântecele meu. Nimic nu mi se părea greu. Puteam să mă plimb, să dorm și să fac orice îmi doream. Nerăbdarea din ultima lună a fost suportabilă și chiar frumoasă știind că îmi voi ține minunea în brațe și că visul vieții mele urma să se împlinească.

Citește în continuare „O nouă viaţă”