• Uncategorized

    100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi

    Un tribut adus femeii… 100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi, nu doar de 8 Martie: 1. Pentru că femeia este începutul vieții… 2. Pentru că poate să râdă și să plângă în același timp… 3. Pentru că poate să ierte şi să se răzbune… 4. Pentru că ştie să plece capul dar să rămână mândră… 5. Pentru că îşi dedică mulţi ani din tinereţea ei pentru a creşte oameni… 6. Pentru că poate să iubească nemărginit… 7. Pentru că îi place Interflora România… 8. Pentru că este de neoprit… 9. Pentru că este o enigmă ce nu va putea fi rezolvată niciodată… 10. Pentru că Femeia…

  • Uncategorized

    Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

    Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun „lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

  • Uncategorized

    Autoînţărcare cu impuls şi sentimente contradictorii

    Mi-am dorit, aşa cum ştiţi, să nasc natural… din păcate nu a fost cum am vrut eu… La fel de mult mi-am dorit să alăptez… aici dorinţa mi s-a împlinit. După ce am născut, am pus-o pe Maria la sân şi ea a supt. Totul a fost atât de natural încât nici o clipă nu mi-am imaginat că ar putea fi altfel. Nu am făcut furia laptelui, nu am avut nici o altă problemă. Am alăptat şi atât. Ei, bine, au mai fost unele zile cu canalele galactofore blocate sau cu usturimi ale mameloanelor… dar au trecut. Timp de 6 luni si 3 săptămâni, laptele matern a fost mic dejun,…

  • Uncategorized

    La mulţi ani, Copilă!

    Copilă, Te-am căutat şi te-am cerut multă vreme… te-am strigat şi te-am aşteptat dintotdeauna… Oare tu ne-ai ales pe noi? Sau te-am ales noi pe tine? Cine ştie… dar daca tu ne-ai ales, îţi mulţumim… şi dacă noi te-am ales… tot ţie îţi mulţumim… Să te fi desenat cu mâna noastră, şi nu ai fi fost perfectă aşa cum eşti… Cu doi ani în urmă te-am simţit pentru prima dată în braţele noastre… şi, de atunci, fiecare îmbrăţişare a ta este o binecuvântare pentru noi. Ne luminezi viaţa şi casa… ne umpli sufletele de bucurie şi împlinire… ne dai putere şi sens să trăim. Cuvintele tale sunt cele mai dulci……

  • Uncategorized

    Copilării de 1 iunie

    A vrut să fie shopping…. dar n-a fost…  pentru că nu am cumpărat mai nimic. Dar, am fost în Cora pentru că, acum câteva zile, Buni a găsit o cutie pentru jucării de care Maria a fost foarte încântată, şi am vrut să mai luăm două. Din păcate nu am mai găsit… dar ne-am clătit ochii cu hăinuţe şi jucării. Când am ajuns la costumele de baie şi la articolele pentru plajă, Maria s-a accesorizat pentru vară.

  • Uncategorized

    Copilul care vindecă

    Şi timpul trece… şi trece… nici nu ştiu… creşte ea… îmbătrânim noi… sau amândouă în acelaşi timp. Parcă mai ieri vedeam două liniuţe pe un test de sarcină înainte să fug la muncă… astăzi casa e animată şi plină de râsete.

  • Uncategorized

    Casă, dulce casă!

    Iata-ne acasa… ne-am întors de câteva zile… Vă spuneam acum câteva săptămâni Cum să fii mamă singură şi tot atunci ştiam că aşteptarea noastră avea să dureze doar până pe 16 februarie. Cu vreo săptămână înainte de termenul limită, Tăticul Mariei m-a anunţat că plecarea lui se prelungeşte până pe 5 aprilie. Ceea ce trebuia să dureze putin peste o lună jumătate, avea să dureze, de fapt, trei luni şi o săptămână. A fost greu… m-am refugiat în SuperBlog, i-am croşetat Mariei o pălăriuţă şi, până la urmă a trecut timpul. Tati ne-a făcut o surpriză apărând la uşa noastră într-o dimineaţă iar acum suntem la noi acasă. Să nu…

  • Uncategorized

    Scrisoare către mamele frustrate

    Stimate mame care aveţi senzaţia că sunteţi năpăstuitele sorţii şi vouă vă este cel mai greu şi mai greu şi mai greu… Vă scriu pentru că am fost atacată, deşi indirect, de o prietenă. A vrut să fie subtilă… nu prea i-a ieşit… partea nasoală e că are şi susţinere din partea altor mame…. de aici am dedus ca sunteţi mai multe…

  • Uncategorized

    Cata iubire poate incapea intr-o inima?

    Voi stiti cata iubire poate sa incapa intr-o inima? Ma surprind umplandu-ma de iubire pentru omuletul care ma ia de mana si ma duce intre jucarii sa ne jucam impreuna dupa ce, din punctul ei de vedere, am stat prea mult timp in bucatarie. Ma surprind strangand-o in brate atat de tare ca ma sperii. Ma surprind pupandu-i fiecare bucatica de carne…din carnea mea… Ma surprind privind-o cand doarme…ma trezesc noaptea sa o privesc…si nu ma satur… Ma surprind incercand sa tin minte fiecare grimasa a ei…fiecare zambet strengaresc si pur…fiecare chiot de bucurie…si nu ma satur… Ma surprind intrebandu-ma ” Oare cum era viata noastra inainte de Ea?” O…

  • Uncategorized

    Voi nu erati asa…destepti!

    Aud de foarte multe ori astfel de cuvinte atunci cand oamenii, si in special rudele, observa evolutia Mariei. Dupa cum v-am tot spus, pe principiul „orice cioara isi lauda puiul”, si eu imi laud odrasla cu fiecare ocazie pe care o am. E a noastra, noi o crestem si o educam si de fiecare data cand ne vedem cu oameni sau cand sunt intrebata de ea, mi se umple gura si inima de laudarosenie. Nu e nimic rau in asta, zic eu…Noi spunem ca e o fetita sclipitoare si isteata si chiar credem asta. Si daca altii nu cred asta despre ea, este fix problema lor. Odorul nostru este perfect.…