Prima petrecere de Halloween

După cum ştiţi deja de pe Instagram, vineri a fost prima petrecere de Halloween a Mariei.

img_20171101_230437_zpseqiotwhu

Nu intru prea adânc în polemici pentru că articolul se vrea vesel… totuşi, dragilor, părerea mea este că ne cramponăm inutil pe tema „halloween-ul nu-i al nostru” şi, în loc să găsim partea drăguţă, ne blocăm în „sărbătoare care promovează satanismul”. Doamne fereşte ce cuvinte mi-au auzit urechile zilele astea. Până mai ieri ne doream să vină americanii… cred că să ne salveze de comunism… iar acum, când vin spre noi cu tot ce au… nu-i mai vrem… păi e bine aşa?

Revenind la oile noastre, fiecare e liber să sărbătorească sau nu această zi… şi la fel de liber să judece… sau nu… pe ceilalţi… dar hai să nu facem atâta caz din treaba asta… În plus, mama îmi povestea că îşi aduce aminte că şi pe vremea ei, acum 40 de ani, sculptau dovleci înfricoşători şi îi purtau pe post de felinare aprinse pe uliţele satului. Cine are poveşti în sensul ãsta, vă rog să nu vă sfiiţi în a le împărtăşi. Citește în continuare „Prima petrecere de Halloween”

#MariaMeaMinunată

Mă tem că nu o merit… e prea bună… prea ascultătoare… prea… cum să spun… perfectă. #MariaMeaMinunată mă surprinde în fiecare zi.

20170925_164057-01_zps2dktbtnp

După cum v-am spus… suntem, din nou pe drumuri… acum nu mai suntem doar noi două. Suntem trei şi învăţăm să ne descurcăm. Am zis că luăm concediu… de fapt, vacanţă. Dar Maria se plictisea. E obişnuită cu copiii, cu activităţi ca la grădiniţă. Aşa că, am hotărât înscrierea ei la o grădiniţă privată din Botoşani.

Era foarte încântată şi a aşteptat foarte mult să cunoască noua grădiniţă. Din cauză că a avut o problemă la un ochi, am amânat câteva zile. Dar în ziua în care am dus-o a fost fericită la maxim.

Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost mersul la toaletă. Nu voia sub nici o formă să meargă fără mami. I-am explicat că se poate îmbolnăvi dacă nu merge întreaga zi şi ieri, mi-a spus victorioasă, a mers la toaletă singură. Doamnele mi-au spus că le-a spus şi lor că se poate îmbolnăvi.

În rest nu am avut nici o altă problemă. Se încadrează în decor oriunde ar merge… o fi fost cameleon într-o viaţă anterioară 😊

Mă tot întreb dacă nu e dată peste cap… bulversată de atâtea schimbări… dar feedback-ul ei este foarte bun. Dimineaţa e încântată că trebuie să mergem la grădiniţă şi nu plânge după mine.

Se acomodează perfect în orice situaţie şi răspunde foarte bine noilor provocări. Sunt mândră „până la Dumnezeu şi o treaptă mai sus” – cum avea obiceiul să spună o fostă profesoară de-a mea. 😊

Nu ştiu cum şi de ce este ea aşa… nu ştiu dacă e datorită felului nostru de a fi, geneticii, educaţiei… habar nu am… dar e perfectă aşa cum e.

Cu drag, Mămica Mariei şi a lui Radu.

Rucsacul pentru grădiniţă

Nu ştiu cum ar trebui să arate bagajul de grădiniţă al unui copil. Poate că unele grădiniţe au o listă foarte bine structurată cu elementele ce ar trebui să alcătuiască rucsacul lui bebe atunci cănd pleacă la grădiniţă. E ciudat să mă gândesc că îi pregătesc bagajul… parcă ar pleca în tabără :))

Am luat un rucsac de la Dechatlon, care a costat 12 lei, și am pus toate lucrușoarele acolo. Știu că există săculeți speciali pentru grădiniță, personalizați cu numele copilașului, dar am considerat că este oricum prea mică și nu îl va duce ea. L-am ales pe acesta pentru că este suficient de încăpător pentru nevoile ei și este dintr-un material foarte ușor.

220529f0-3ef4-443e-8269-2f4e494b083d_zpsvh4bqoky

Grădiniţa la care am înscris-o pe Maria are dulăpioare pentru fiecare copilaş. Am observat că cei din grupa mai mare îşi cunoasc deja dulăpiorul şi erau foarte disciplinaţi când a venit profesorul de Aikido. Şi-au luat fiecare dintre ei încălţările, cei care ştiau cum să se încalţe, o făceau, iar ceilalţi aşteptau cuminţi ca doamna educatoare să îi ajute. Erau atât de frumoşi şi dulci.

Ce lucruri i-am pus Mariei în rucsacul pentru grădiniţă?

1. Încălţări pentru interior. Asta mi s-a părut o regulă foarte bună. Nouă ni s-au dat nişte papuci sterili cât timp am stat în grădiniţă. I-am cumpărat Mariei aceste încălţări de la Decathlon. Sunt din pânză, cu silicon pe talpă. Foarte flexibili şi antiaderenţi. Merge cu ei ca şi cum ar fi încălţată cu şosete. Au costat în jur de 60 de lei.

2. Şoseţele. Ne-am gândit ca 2-3 perechi de şoseţele nu strică să fie acolo pentru a fi schimbate în cazul în care se murdăreşte sau se udă. Le-am cumpărat din Auchan şi am plătit 3 lei pentru 4 perechi. La capitolul şosete, vă recomand Auchan. Au preţuri foarte bune şi produsele sunt de calitate foarte bună.20160826_134409_zpsqzurwjt9_edit_1472251583599_zps4mu36lqi

3. Scutece de unică folosinţă. Pentru că Maria nu a renunţat la scutec, va trebui să aibă în dulapiorul de la grădiniţă, 2-3 scutece pe zi. Maria foloseşte Pampers Pants numărul 5.

4. Hăinuţe. I-am pus 2 body-uri, 2 perechi de pantaloni scurţi, două tricouri, o pijama subţire, un trening şi un hanorac. Nu ştiu dacă sunt multe sau puţine haine… dar asta cred că i-ar trebui. 🙂

5. Serveţele umede şi Bepanthen. Eu, acasă, o spăl aproape la fiecare schimbare de scutec. Dar la grădiniţă i-am dat şerveţele umede pentru ca să fie mai uşor pentru doamna care o va schimba.

20160827_004118_zps1aahc9rs

 

6. Căniţa pentru apă. Încă de când era micuţă, am optat pentru căniţele cu cioc din
silicon. Maria nu a acceptat suzeta sau tetinele clasice… iar la cănile cu cioc de plastic nu poate controla fluxul lichidului. În Auchan am găsit unele de la Primii Paşi cu care ne-am înţeles foarte bine multă vreme. Apoi am găsit de la Avent unele foarte bune care nu curg. Acum i-am luat o căniţă mai mare şi foarte bună calitativ de la Nuk. Pe aceasta o va folosi la grădiniţă. Acasă încă avem o Avent 🙂

7bdda5fd-1505-4533-8505-63e13a90ff59_zpshhbx43mj

Acum, Maria este pregătită să înceapă grădiniţa!

Credeţi că bagajul Mariei este prea mare sau prea mic?

Voi ce aţi adãuga/elimina din această listă?

Cu drag, Mămica Mariei.

Prima zi de grădiniță

20160826_092608_zps6upsmmo9

Doamne, articolul ăsta îmi stă pe limbă de ieri! Abia aşteptam să vă scriu cum a fost prima zi de grădiniţă a Mariei.

Am trezit-o la ora 7.30 şi a fost foarte încântată când i-am spus că mergem la grădiniţă. Am îmbrăcat-o, şi ne-am urcat în maşină. Repeta într-una „pii” (copii) şi tropăia din picioare de bucurie.

Nu a plâns după noi şi am plecat cu inima deschisă. Tăticul Mariei a plecat la serviciu iar eu am rămas acasă. Evident, am stat toată ziua cu ochii pe telefon şi am supravegheat-o cu ajutorul camerelor cu care este dotată grădiniţa şi la care ni s-a permis accesul.

A socializat mai puţin pentru ca este obişnuită mai mult singură şi probabil că va mai dura până să se joace într-un grup de copii. Nu prea a mâncat. La micul dejun a avut pâine cu unt şi cu miere iar ei nu îi place dulcele deloc… aşa că a băut doar nişte lapte. La prânz, supa cremă de linte cu crutoane nu a mâncat-o pentru că, probabil nu i-a plăcut culoarea… am păţit-o şi eu cu supa cremă de ciuperci 🙂 La felul doi a avut ostropel de pui cu mămăliguţă… a mâncat tot 🙂

Citește în continuare „Prima zi de grădiniță”

Primele 90 de minute la grădiniţă

carousel06_zpspn8cuvzy
Sursa foto

Mă încearcă emoţii de tot felul… de bucurie şi îngrijorare… de neputinţă şi exaltare… toate împreună, în acelaşi timp…

Acum două luni, ne-am întâlnit la plimbare cu nişte cunoştinţe a căror băieţel abia a împlinit doi ani. Ne spuneau că vor să îl înscrie la o grădiniţă privată. Şi noi ne-am gândit la asta dar am tot amânat discuţia şi momentul. Acum două zile am luat marea hotărâre de a o înscrie pe Maria la grădiniţă.

Este un copil activ, explorator şi curios. Îi place să fie în preajma altor copii. Este destul de independentă şi deja plictisită de aceleaşi activităţi şi persoane în fiecare zi. Aşa că ieri dimineaţă, la ora 10.00 am ajuns la grădiniţă să vorbim cu directoarea.

Am ales o gradiniţă privată, după cum vă spuneam. Nu din snobism sau mai ştiu eu ce alte motive. Am ales astfel pentru că am considerat că poate oferi mai multe decât o grădiniţă de stat. Sunt sigură că şi cele de stat sunt foarte bune… noi, însă, am ales una privată.

Am luat-o pe Maria cu noi pentru că părerea ei în legătură cu grădiniţa este chiar mai importantă decât a noastră. De când am ajuns, doamnele, foarte draguţe, ne-am arătat sălile şi baia şi ne-au spus că, până când vine doamna directoare, putem să o ducem pe Maria la grupa copilaşilor cu vârsta sub 3 ani. Am descălţat-o în şoseţele şi am intrat în sală. Maria a exclamat „Oaaaaaaaau!”, lucru care a stârnit râsul nostru şi al doamnei educatoare. Am lăsat-o jos din braţe iar Maria şi-a spus numele. Are obiceiul să se prezinte atunci când întâlneşte o persoană nouă. (Sincer, nu ştiu de unde a preluat asta… noi nu am forţat-o niciodată să îşi spună numele. Pur şi simplu, aşa e ea 🙂 ) S-a acomodat imediat şi a început să exploreze întreaga încăpere, jucăriile şi copiii.

Cât timp ea s-a jucat, noi am stat de vorbă cu doamna directoare şi chiar am semnat contractul de înscriere. La plecare, abia am reuşit să o luam de acolo… era foarte încântată şi ar fi rămas.

Ajunşi acasă, Maria a adormit foarte repede dar s-a trezit de vreo 3 ori în două ore şi tot îmi spunea „pii” (copii). Probabil că gândul îi era tot la gradiniţă. 🙂

Înainte de vizită, i-am spus că vom merge la grădiniţă, unde vor fi mulţi copii cu care se va juca şi ea era atăt de încântată încât atunci când îi spuneam cuvântul, alerga spre uşă.

Suntem emoţionaţi pentru că puiul nostru îşi întinde, încet, dar sigur, aripile-i tinere. Va învăţa să zboare şi să fie liber. Iar noi va trebui să învăţăm cum să trăim fără ea în orele în care ea va fi la grădiniţă. 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.