De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore.

Duminică dimineaţă, a dat şi Radu primul semn că ar fi afectat de aceeaşi problemă. O gastroenterită îşi făcea de cap în trupurile lor mici.

Febră, frisoane, diaree, apatie, dureri de burtică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi de picioare… toate astea în doi copii atât de mici.

Probioticele, pe lângă faptul că le ajuta flora, făceau virusul să reacţioneze şi o luam de la capăt.

Am fost surprinsă, şi nu chiar, de faptul că Radu a trecut mai uşor. Îl alăptez şi asta a contat atât de mult.

O zi – febră la 4 ore… o zi – febră la 6 ore… şi apoi, doar dureri de burtică şi scaune moi. Norocul Mariei a fost că ea oricum bea foarte multă apă şi nu s-a deshidratat…

În fine… Maria nu mai face febră de mai bine de 36 de ore… Radu nu mai face febră de 24 de ore… dar, după 4 zile, eu am îmbătrânit 10 ani şi am slăbit 2 kilograme.

20180320_171144_zpsramflufc_edit_1521575013462_zpsg6xwil6u

Radu dormea doar în braţe… Maria cerea şi ea…pentru că se simţea rău…

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Cum să îi alin pe amândoi? Cum să îi ţin în braţe pe amândoi şi să le iau durerea? Cum să mă împart între ei? Şi cum să aleg?

Am avut momente când m-am simţit neputincioasă în faţa unei boli care îmi chinuia copiii… m-am simţit vinovată… am simţit că nu vom reuşi să trecem peste… am plâns chiar dacă aş fi vrut să urlu.

Copiii mei nu au avut boli grave niciodată… nici ce au avut acum nu a fost de o gravitate mare… dar pentru mine a fost îngrozitor.

Vă respect… mereu am făcut-o… mamelor de copii cu nevoi speciale… Nu mamele cu mulţi copii sunt eroine… Mamele ai căror copii sunt altfel… acelea sunt mame eroine.

Suntem norocoşi că avem copiii cu toate la locul lor, cu minţi deschise, cu ochi ageri, cu picioare şi mâini sănătoase. Suntem norocoşi că ne putem bucura de ei.

Îţi mulţumesc, Doamne, că ne-ai întărit şi ne-ai dat putere să trecem peste zilele acestea!