Burtica cu… veşti – Partea a II-a

smartselectimage_2017-02-19-07-34-35_zps1e9tgrq7Bună dimineaţa, tuturor! Astăzi am zâmbit când am deschis ochii şi am văzut că afară nu mai este întuneric deşi ora este cea obişnuită la care mă trezesc… asta înseamnă că primăvara se apropie iar eu nu pot fi mai încântată de atât…

Am răcit, din nou… eu şi Maria pentru că Tati este rezistent 😊. Maria a şi scăpat… dar eu… parcă nu mai ies o dată din răceala asta…

Săptămâna aceasta am făcut morfologia de trimestrul al II-lea şi am aflat că bebeluşul pe care îl port înăuntrul meu creşte frumos. Are tot ce trebuie… şi la locul lor 🙂 asta m-a bucurat foarte mult. Am trecut de jumătatea perioadei de sarcină şi parcă încep fricile să apară. Ştiu la ce să mă aştept…sau, cel puţin, orientativ… pentru că sunt convinsă că va fi diferit… dar îmi fac gânduri. Mi-am propus să iau totul aşa cum vine… aşa am făcut cu Maria… dar de data asta, ştiind ce presupune creşterea unui bebeluş, parcă am îndoieli că va fi la fel de bine ca acum 3 ani. Nici nu ştiu dacă are noimă ce spun… nici nu ştiu dacă fricile astea le-am simţit şi prima dată… până atunci, însă, voi savura şi ultima parte a maternităţii 😊 nu am altă soluţie.

Burtica este foarte vizibilă… lucru normal la 23 de săptămâni. Bebe se mişcă mult şi destul de puternic pentru cele 520 de grame pe care le măsoară. Este poziţionat cu spatele în sus, capul în zona ficatului meu, iar picioarele şi mânuţele, foarte jos, în zona bazinului. Atunci când loveşte cu picioarele, senzaţia e foarte stranie şi mereu râd când îl simt.

Nu avem dubii în privinţa sexului bebeluşului… este băieţel iar noi suntem plini de bucurie 😊 Mariei îi surâde ideea… atât cât poate ea să înţeleagă la 2 ani şi 8 luni.

Cam atât din Burtică 😊. Să aveţi un week-end frumos şi cald.

Cu drag, Mămica Mariei.

La mulţi ani, Copilă!

smartselectimage_2016-06-19-08-49-47_zpsvbfyz6cb

Copilă,

Te-am căutat şi te-am cerut multă vreme… te-am strigat şi te-am aşteptat dintotdeauna… Oare tu ne-ai ales pe noi? Sau te-am ales noi pe tine? Cine ştie… dar daca tu ne-ai ales, îţi mulţumim… şi dacă noi te-am ales… tot ţie îţi mulţumim

Să te fi desenat cu mâna noastră, şi nu ai fi fost perfectă aşa cum eşti…

Cu doi ani în urmă te-am simţit pentru prima dată în braţele noastre… şi, de atunci, fiecare îmbrăţişare a ta este o binecuvântare pentru noi.

Ne luminezi viaţa şi casa… ne umpli sufletele de bucurie şi împlinire… ne dai putere şi sens să trăim. Cuvintele tale sunt cele mai dulci… iar pupicul tău, dumnezeiesc…

Ne faci să simţim lucruri pe care nu le-am mai simţit vreodată… şi ne faci să iubim nepământesc…

Pentru tine, o lume a-m da peste cap dacă ar fi nevoie… şi ne-am lupta cu Cerul şi Pământul dacă te-ar nedreptăţi…

Copilă, TU, eşti Universul nostru!

La mulţi ani! Să creşti frumos! Să-ţi fie viaţa lină şi senină! Să-ţi fie drumul colorat şi vesel! Să întâlneşti oameni aleşi şi buni! Să nu cunoşti tristeţile! Iubirea să îţi fie tovarăşa! Să fii demnă şi curajoasă! Şi, de, vreodată, vei întâlni Greul, vom fi în urma ta, cu braţele întinse! Te vom primi şi alina mereu cu dragoste şi dăruire! 

Cu dragoste,

Mami şi Tati.

Copiii sunt Oameni!

copil-plange-shutterstock_zps3cl1fpvh
Sursa foto

Văd tot mai multe articole ale mamelor bloggeriţe sau ale mămicilor pe grupurile dedicate, despre nemulţumirea lor privind străinii băgători de seamă. Nu aş fi vrut să scriu şi eu un articol despre asta… dar mă văd forţată de împrejurări s-o fac.

Este, realmente, o frustrare a noastră, mamele… şi nu înţeleg de ce străinii nu îşi văd de treaba lor…

Dragi, stimaţi şi mai ales, băgăcioşi concetăţeni,

Citește în continuare „Copiii sunt Oameni!”

Copilării de 1 iunie

A vrut să fie shopping…. dar n-a fost…  pentru că nu am cumpărat mai nimic. Dar, am fost în Cora pentru că, acum câteva zile, Buni a găsit o cutie pentru jucării de care Maria a fost foarte încântată, şi am vrut să mai luăm două. Din păcate nu am mai găsit… dar ne-am clătit ochii cu hăinuţe şi jucării.

aviary-image-1464977486936_zpsk4wnqbyv
Cutie depozitare. Noi am pus in ea cele aproape 100 de bile colorate iar Maria este fascinata 🙂

Când am ajuns la costumele de baie şi la articolele pentru plajă, Maria s-a accesorizat pentru vară. Citește în continuare „Copilării de 1 iunie”

City Break

Acum 2 săptămâni am fost în City Break. Nu prea facem noi chestii de genul dar, dat fiind faptul că urma să termin concediul de creştere a copilului iar Tăticul Mariei mai avea puţin şi pleca iar în voiaj, am zis… hai sa mergem la o plimbărică. Am fost în Bucureşti… ştiu… lumea pleacă în City Break in Italia, Franţa sau alte destinaţii romantice 🙂 Noi am ales Bucureştiul din două motive… avem acolo nişte prieteni foarte buni cu care ne place foarte mult să ne întâlnim şi Bucureştiul este oraşul nostru de suflet în care am lăsat amintiri şi nostalgii.

În prima zi am fost la Palatul Mogoşoaia. Îmi doream foarte mult să ajungem acolo. Ştiam că este foarte frumos şi că are un parc impresionant dar nu fusesem niciodată. Când am ajuns picura şi Maria adormise… aşa că a trebuit să mai aşteptăm câteva minute în maşină. La intrarea pe aleea principală, ne-a întâmpinat curcubeul şi am primit o stare de linişte şi bucurie.

aviary-image-1464988465442_zpsxrj4yb24

Ne-am plimbat prin curtea Palatului, pe malul lacului şi pe aleile pline de irişi. Era aşa frumos… iar Maria a fost foarte încântată. De fapt, ei îi plăceau cel mai mult pietricelele de pe alei 🙂 Citește în continuare „City Break”

Copilul care vindecă

19696dd2d2c7676cb2214ee7de4ca7a6_zpsvo15ea84
Sursă foto

Şi timpul trece… şi trece… nici nu ştiu… creşte ea… îmbătrânim noi… sau amândouă în acelaşi timp. Parcă mai ieri vedeam două liniuţe pe un test de sarcină înainte să fug la muncă… astăzi casa e animată şi plină de râsete. Citește în continuare „Copilul care vindecă”

Casă, dulce casă!

Iata-ne acasa… ne-am întors de câteva zile… Vă spuneam acum câteva săptămâni Cum să fii mamă singură şi tot atunci ştiam că aşteptarea noastră avea să dureze doar până pe 16 februarie. Cu vreo săptămână înainte de termenul limită, Tăticul Mariei m-a anunţat că plecarea lui se prelungeşte până pe 5 aprilie. Ceea ce trebuia să dureze putin peste o lună jumătate, avea să dureze, de fapt, trei luni şi o săptămână. A fost greu… m-am refugiat în SuperBlog, i-am croşetat Mariei o pălăriuţă şi, până la urmă a trecut timpul. Tati ne-a făcut o surpriză apărând la uşa noastră într-o dimineaţă iar acum suntem la noi acasă.

Să nu credeţi că greul a trecut.

Citește în continuare „Casă, dulce casă!”

Scrisoare către mamele frustrate

Stimate mame care aveţi senzaţia că sunteţi năpăstuitele sorţii şi vouă vă este cel mai greu şi mai greu şi mai greu…

Vă scriu pentru că am fost atacată, deşi indirect, de o prietenă. A vrut să fie subtilă… nu prea i-a ieşit… partea nasoală e că are şi susţinere din partea altor mame…. de aici am dedus ca sunteţi mai multe… Citește în continuare „Scrisoare către mamele frustrate”

Voi nu erati asa…destepti!

Aud de foarte multe ori astfel de cuvinte atunci cand oamenii, si in special rudele, observa evolutia Mariei.

Dupa cum v-am tot spus, pe principiul „orice cioara isi lauda puiul”, si eu imi laud odrasla cu fiecare ocazie pe care o am. E a noastra, noi o crestem si o educam si de fiecare data cand ne vedem cu oameni sau cand sunt intrebata de ea, mi se umple gura si inima de laudarosenie. Nu e nimic rau in asta, zic eu…Noi spunem ca e o fetita sclipitoare si isteata si chiar credem asta. Si daca altii nu cred asta despre ea, este fix problema lor. Odorul nostru este perfect.

In vizite pe la matusi, in dialogurile cu bunicile (ale noastre, nu ale puilor nostri), dupa insiruirea de nazdravanii si nazbatii ale Mariei, aud clar, in telefon sau chiar live: „Vai cat e de desteapta! Voi nu erati asa destepti pe vremea voastra!” Citește în continuare „Voi nu erati asa…destepti!”

Fericirea

Fericirea este in fiecare dintre noi. Si fiecare ne facem drumul in viata dupa cum ne pricepem mai bine. Acest drum este rezultatul actiunilor noastre. Este asumarea deciziilor. Si fiecare din noi avem cheia fericirii noastre.
Pentru noi fericirea familiei este primul punct din lista de prioritati. Si as vrea sa va spun in cateva cuvinte cum mentinem noi fericirea familiei.
In primul rand, inca de la inceputul relatiei noastre, am stabilit un fel de reguli pe care, mai mult sau mai putin, le-am respectat. Pe masura ce a trecut timpul, au aparut alte reguli mai mult tacite pe care am ajuns sa le respectam amandoi. Citește în continuare „Fericirea”