De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore. Citește în continuare „De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?”

Totul e bine când se termină cu bine!

Doar o mamă poate înţelege zbuciumul meu din ultimele 24 de ore… m-am trezit, sâmbătă noapte, la ora 03.20, lângă o Marie febrilă. Am păzit-o şi am onservat cum febra ei apare şi dispare la interval de maxim o oră. Nu am intrat în panică pentru că eram acolo cu ea… o simţeam şi ştiam exact cum se prezintă. 

Ieri, a fost mofturoasă, a mâncat destul de puţin, cum face de vreo săptămână… dar am ieşit puţin afară şi asta i-a făcut bine. Febra a scăzut şi a crescut după bunul plac… iar Maria a refuzat cu vehemenţă antitermicul. Temperatura a fost de cel mult 39°… 

Dar a venit seara… iar eu am plecat la muncă, în tura de noapte… de fapt, când scriu acest articol,  este ora 02.17 minute dimineaţa. Mă simt rău… tremur, îmi vine să plâng… mă gândesc..  Deşi e cu Tati şi cu Buni, faptul că nu sunt acolo mă omoară.

Mi-a scris Buni că Maria are picioarele reci şi că a revenit febra… de data asta destul de hotărâtă… 39,2°. Urăsc să se întâmple asta… dar sunt fericită că există căi de comunicare cu cei care ramân acasă. Şi mai am un noroc… Buni mă înţelege şi mă ţine mereu la curent cu ceea ce fac ele toata ziua sau noaptea acasă. 

E foarte greu să nu fii lângă puiul tău atunci când face febră sau nu se simte bine. Îţi faci gânduri şi simţi cum ai pleca şi ai lăsa totul baltă, doar pentru a fi acolo, lângă el. M-am luptat cu mine… cu lacrimile ce au stat toată noaptea să rupă poarta ochilor… Din fericire acum, la ora 6 dimineata, puiul meu nu mai are febră. Buni a urmat indicaţiile mele şi s-a descurcat perfect… iar puiul meu a dormit în linişte…

Totul e bine când se termină cu bine 🙂

Douazeci de zile

img-20151209-wa0014_zpstbpgpkak_edit_1450819655101_zpsn7zuyenp

Atat a trecut  de cand v-am scris ultima data…douazeci de zile… E mult…prea mult…Ce am facut in timpul asta? Pai… Sa va povestesc…

Totul a inceput cu o stare generala foarte proasta si febra…despre Maria va povestesc…

Nu febra mare…pana in 38,5. Dar cand apun stare generala proasta ma refer la faptul ca a dormit, micuta de ea, o zi intreaga, intr-una, pe pieptul meu. Ea nu facea asta nici cand avea o luna jumatate…asta m-a speriat putin. Am dat vina pe un molar…credeam atunci…numai ca s-a dovedit a fi o maaaaare masea pe gingiuta ei mica. Citește în continuare „Douazeci de zile”