La mulţi ani, Copilă!

smartselectimage_2016-06-19-08-49-47_zpsvbfyz6cb

Copilă,

Te-am căutat şi te-am cerut multă vreme… te-am strigat şi te-am aşteptat dintotdeauna… Oare tu ne-ai ales pe noi? Sau te-am ales noi pe tine? Cine ştie… dar daca tu ne-ai ales, îţi mulţumim… şi dacă noi te-am ales… tot ţie îţi mulţumim

Să te fi desenat cu mâna noastră, şi nu ai fi fost perfectă aşa cum eşti…

Cu doi ani în urmă te-am simţit pentru prima dată în braţele noastre… şi, de atunci, fiecare îmbrăţişare a ta este o binecuvântare pentru noi.

Ne luminezi viaţa şi casa… ne umpli sufletele de bucurie şi împlinire… ne dai putere şi sens să trăim. Cuvintele tale sunt cele mai dulci… iar pupicul tău, dumnezeiesc…

Ne faci să simţim lucruri pe care nu le-am mai simţit vreodată… şi ne faci să iubim nepământesc…

Pentru tine, o lume a-m da peste cap dacă ar fi nevoie… şi ne-am lupta cu Cerul şi Pământul dacă te-ar nedreptăţi…

Copilă, TU, eşti Universul nostru!

La mulţi ani! Să creşti frumos! Să-ţi fie viaţa lină şi senină! Să-ţi fie drumul colorat şi vesel! Să întâlneşti oameni aleşi şi buni! Să nu cunoşti tristeţile! Iubirea să îţi fie tovarăşa! Să fii demnă şi curajoasă! Şi, de, vreodată, vei întâlni Greul, vom fi în urma ta, cu braţele întinse! Te vom primi şi alina mereu cu dragoste şi dăruire! 

Cu dragoste,

Mami şi Tati.

Copiii sunt Oameni!

copil-plange-shutterstock_zps3cl1fpvh
Sursa foto

Văd tot mai multe articole ale mamelor bloggeriţe sau ale mămicilor pe grupurile dedicate, despre nemulţumirea lor privind străinii băgători de seamă. Nu aş fi vrut să scriu şi eu un articol despre asta… dar mă văd forţată de împrejurări s-o fac.

Este, realmente, o frustrare a noastră, mamele… şi nu înţeleg de ce străinii nu îşi văd de treaba lor…

Dragi, stimaţi şi mai ales, băgăcioşi concetăţeni,

Citește în continuare „Copiii sunt Oameni!”

Copilul care vindecă

19696dd2d2c7676cb2214ee7de4ca7a6_zpsvo15ea84
Sursă foto

Şi timpul trece… şi trece… nici nu ştiu… creşte ea… îmbătrânim noi… sau amândouă în acelaşi timp. Parcă mai ieri vedeam două liniuţe pe un test de sarcină înainte să fug la muncă… astăzi casa e animată şi plină de râsete. Citește în continuare „Copilul care vindecă”

Casă, dulce casă!

Iata-ne acasa… ne-am întors de câteva zile… Vă spuneam acum câteva săptămâni Cum să fii mamă singură şi tot atunci ştiam că aşteptarea noastră avea să dureze doar până pe 16 februarie. Cu vreo săptămână înainte de termenul limită, Tăticul Mariei m-a anunţat că plecarea lui se prelungeşte până pe 5 aprilie. Ceea ce trebuia să dureze putin peste o lună jumătate, avea să dureze, de fapt, trei luni şi o săptămână. A fost greu… m-am refugiat în SuperBlog, i-am croşetat Mariei o pălăriuţă şi, până la urmă a trecut timpul. Tati ne-a făcut o surpriză apărând la uşa noastră într-o dimineaţă iar acum suntem la noi acasă.

Să nu credeţi că greul a trecut.

Citește în continuare „Casă, dulce casă!”

Scrisoare către mamele frustrate

Stimate mame care aveţi senzaţia că sunteţi năpăstuitele sorţii şi vouă vă este cel mai greu şi mai greu şi mai greu…

Vă scriu pentru că am fost atacată, deşi indirect, de o prietenă. A vrut să fie subtilă… nu prea i-a ieşit… partea nasoală e că are şi susţinere din partea altor mame…. de aici am dedus ca sunteţi mai multe… Citește în continuare „Scrisoare către mamele frustrate”

Bumbo Love

Postare adresata parintilor care STIU ca principiul „nu-l tine (pe copil,zic) in brate ca se invata” este doar un mit.

2016-01-12_15-00-52_zpslyjofzc6

Abia asteptam sa incep postarea asta 🙂 Astazi vorbim despre Babywearing. Curentul nu imi era cunoscut la inceputul vietii de parinte. Aveam un port-bebe clasic, neergonomic si nesanatos despre care nu credeam asta atunci. Vecinii mei cu copii putin mai mari decat Maria isi purtau copiii in acelasi tip de port-bebe si ne intrebam cu totii daca acele port-bebe-uri (asa credeam noi ca se numesc) cu centuri mai multe sunt la fel de incomode ca cele pe care le foloseam noi.
Citește în continuare „Bumbo Love”

Rolul lui TATI

img_20151125_091611_zpsk1ydjg5h_edit_1448435868008_zpsjuxqc1mz

Cand am ramas insarcinata stiam ca ma pot baza pe ajutorul Taticului Mariei. Asa ar trebui sa fie. Ar trebui ca toate mamicile sa fie sigure ca se pot baza pe sprijinul perechii din viata lor. Din pacate nu este peste tot asa. Dar nu despre asta vreau sa va scriu.

Vreau sa va povestesc, din casa noastra, ce inseamna sa te poti baza pe Tati. La inceput, cand inca nu stiam ca sunt insarcinata dar ne doream foarte mult, Taticul Mariei batea usor cu degetul pe burta mea si intreba: ” E cineva acolo?” A vorbit mereu cu micuta care crestea si i-a simtit miscarile.

La nastere a vrut sa fie acolo sa o auda si sa o vada. A asistat si a filmat nasterea si a stat cu noi cele trei zile in maternitate. A avut grija sa nu ne lipseasca nimic.

Rolul lui Tati este foarte important inca dinainte sa se nasca bebelusul. Din punctul meu de vedere el trebuie sa stie cum creste bebe, ce se intampla cu mamica pe toata durata sarcinii si trebuie sa fie documentat la fel ca si mamica.

Dupa ce vine pe lume bebelusul, pe langa faptul ca trebuie sa se asigure ca noua familie are tot ce ii trebuie, tinand cont ca mamica nu poate iesi din casa, Tati trebuie sa ia parte la toate activitatile…schimbat scutece, baita, joaca.

Lasand la o parte generalitatile, Taticul Mariei a fost acolo mereu. Ne topeam amandoi cand ii faceam baita. Ei ii placea si noua nu ne venea sa credem ca avem grija de puiutul nostru.

Colici nu a avut…dar au venit noptile in care, din cauza primului dinte, se trezea, ca pe ceas, la miezul noptii, cu dureri de burtica. Ne trezeam amandoi si o alinam pe rand. Apoi adormeam cu totii.

Faceam impreuna exercitii de invatare a mersului. Desi statea in picioare, Maria nu stia sa faca pasi. Tati ii punea piciorusele ei mici pe picioarele lui si paseau impreuna. Era minunat sa ii vad asa.

Dimineata ne alintam cu totii iar Maria, cand se trezeste, primul cuvand pe care il spune este ” ta-ti” si il cauta in jumatatea lui de pat.

Tati trebuie sa fie acolo…daca e vorba de un baietel…pentru ca Tati este modelul lui in viata…iar daca e vorba de o fetita…ei bine…Tati trebuie sa fie acolo pentru ca el va fi prima si cea mai mare dragoste a ei.

Cu drag, Mamica Mariei.