Copiii sunt Oameni!

copil-plange-shutterstock_zps3cl1fpvh
Sursa foto

Văd tot mai multe articole ale mamelor bloggeriţe sau ale mămicilor pe grupurile dedicate, despre nemulţumirea lor privind străinii băgători de seamă. Nu aş fi vrut să scriu şi eu un articol despre asta… dar mă văd forţată de împrejurări s-o fac.

Este, realmente, o frustrare a noastră, mamele… şi nu înţeleg de ce străinii nu îşi văd de treaba lor…

Dragi, stimaţi şi mai ales, băgăcioşi concetăţeni,

Citește în continuare „Copiii sunt Oameni!”

Copilării de 1 iunie

A vrut să fie shopping…. dar n-a fost…  pentru că nu am cumpărat mai nimic. Dar, am fost în Cora pentru că, acum câteva zile, Buni a găsit o cutie pentru jucării de care Maria a fost foarte încântată, şi am vrut să mai luăm două. Din păcate nu am mai găsit… dar ne-am clătit ochii cu hăinuţe şi jucării.

aviary-image-1464977486936_zpsk4wnqbyv
Cutie depozitare. Noi am pus in ea cele aproape 100 de bile colorate iar Maria este fascinata 🙂

Când am ajuns la costumele de baie şi la articolele pentru plajă, Maria s-a accesorizat pentru vară. Citește în continuare „Copilării de 1 iunie”

Copilul care vindecă

19696dd2d2c7676cb2214ee7de4ca7a6_zpsvo15ea84
Sursă foto

Şi timpul trece… şi trece… nici nu ştiu… creşte ea… îmbătrânim noi… sau amândouă în acelaşi timp. Parcă mai ieri vedeam două liniuţe pe un test de sarcină înainte să fug la muncă… astăzi casa e animată şi plină de râsete. Citește în continuare „Copilul care vindecă”

Casă, dulce casă!

Iata-ne acasa… ne-am întors de câteva zile… Vă spuneam acum câteva săptămâni Cum să fii mamă singură şi tot atunci ştiam că aşteptarea noastră avea să dureze doar până pe 16 februarie. Cu vreo săptămână înainte de termenul limită, Tăticul Mariei m-a anunţat că plecarea lui se prelungeşte până pe 5 aprilie. Ceea ce trebuia să dureze putin peste o lună jumătate, avea să dureze, de fapt, trei luni şi o săptămână. A fost greu… m-am refugiat în SuperBlog, i-am croşetat Mariei o pălăriuţă şi, până la urmă a trecut timpul. Tati ne-a făcut o surpriză apărând la uşa noastră într-o dimineaţă iar acum suntem la noi acasă.

Să nu credeţi că greul a trecut.

Citește în continuare „Casă, dulce casă!”

Scrisoare către mamele frustrate

Stimate mame care aveţi senzaţia că sunteţi năpăstuitele sorţii şi vouă vă este cel mai greu şi mai greu şi mai greu…

Vă scriu pentru că am fost atacată, deşi indirect, de o prietenă. A vrut să fie subtilă… nu prea i-a ieşit… partea nasoală e că are şi susţinere din partea altor mame…. de aici am dedus ca sunteţi mai multe… Citește în continuare „Scrisoare către mamele frustrate”

Exista viata dupa nasterea copilului

3901-happy-family-beach-sunset

Treaba asta cu parinteala e tare complicata. Ma gandeam acum cateva zile, cum eram noi, ca si pereche, ca si cuplu, inainte de a primi marea veste. Pai…cum eram? Eram doi tineri tare plimbareti. In primul week-end al relatiei noastre am plecat, de nebuni, la Sibiu. Apoi in fiecare week-end ne gaseam drumuri…ba Miercurea-Ciuc, Brasov, Constanta…erau zile cand chiar ne saturam de rucsac si de tren si ramaneam in Bucuresti sa ii vedem minunile. Ne plimbam cu orele prin oras si ne relaxam la o cafea buna in cafeneaua preferata. Citește în continuare „Exista viata dupa nasterea copilului”

Varsta lui NU

6887236_nunu-
De curand am aflat si eu de aceasta perioada pe care o experimenteaza bebelusii si nu numai. Dupa cum v-am mai spus, primesc raspusuri atunci cand o intreb pe Maria daca vrea un anume lucru. Dupa cateva zile de raspunsuri, atat pozitive cat si negative, am observat ca Maria a inceput sa spuna mai mereu NU. Nu m-am panicat pentru ca mi s-a parut amuzant. Am inceput sa ma documentez. Nu pentru ca am considerat ca e ceva in neregula cu ea, ci pentru ca, o alta mamica, mi-a spus ca, din cunostintele ei, copiii trec prin „varsta lui NU”.
Ce este, de fapt, varsta lui NU?
Ca parinti, incercam sa ne intelegem copiii. Nu ne mai comportam sau, zic eu, mare parte din parintii de astazi nu se mai comporta cu copiii lor ca acum 20 de ani cand cuvantul parintelui era litera de lege. Nu spun ca acum copiii ni se urca in cap…spun doar ca, pe atunci, nimeni nu ne asculta, nu ne cerea parerea si nu comunica. Varsta lui NU este perioada prin care trece bebelusul intre 18-24 de luni, copilul intre 8-9 ani si adolescentul intre 15-16 ani. Nu stiu cum e cu un copil in aceasta „faza” la varsta de 8-9 ani … doar ce imi amintesc din copilaria mea. Dar va pot povesti despre Varsta lui NU la un copil de 19 luni 🙂
Aceasta „faza” apare deoarece copilul simte nevoia sa se exprime. Asa cum in primele luni de viata, comunicarea se facea prin plans, si aceasta perioada are cauzele ei. Dupa ce copilul incepe sa mearga singur, incepe sa aiba, din partea parintilor, tot felul de restrictii. „Nu ai voie la priza” „nu te juca cu foarfeca” „nu deschide dulapul din baie” si tot asa. Si atunci, el isi cere independenta :)Nu stie sa se exprime in cuvinte sau propozitii si astfel, il foloseste pe NU, pentru ca deja s-a prins ce inseamna, si, il intoarce impotriva parintelui.
Nu este o razbunare a copilului…pentru ca la varsta lui nu e capabil de razbunare…el doar isi descopera individualitatea si independenta. Simte ca detine controlul asupra a ceea ce vrea sa faca.
Ce-i de facut?
Pai…mai nimic 🙂 In regula…nu e chiar asa…
In primul rand, ca parinti, trebuie sa intelegem aceasta nevoie de independenta a copilului. Trebuie sa ii dam libertate…sa invete sa aleaga… iar faptul ca ii intelegem aceasta nevoie nu va face altceva decat sa ii dea incredere copilului. Increderea ca Mami si Tati sunt alaturi de el si il indruma, iar el va trebui sa ia cele mai bune decizii. Poate ca e devreme sa vorbim despre asa ceva la un copil de 19 luni…dar eu cred ca nu e chiar devreme. Vreau ca Maria sa aiba incredere in mine si, mai ales, sa aiba incredere in ea.
Cand, la 1 an si 7 luni, atunci cand il intrebati „Mergem acasa?”, copilul raspunde NU, zambiti-i si spuneti-i doar „Bine”. Apoi asteaptati…Nu il angrenati in jocuri sau alte activitati. Veti ramane surprinsi de decizia copilului vostru. Foarte putin timp va trece – intre 30 de secunde si cateva minute – pana cand copilul va va aduce incaltarile, sau fularul sau va va lua de mana si va va conduce catre usa de la intrare. Atunci veti intelege ca al vostru copil a luat decizia de a merge acasa. Nu va spun teorii si in nici un caz nu citez sau plagiez din carti de psihologie infantila…mie mi s-a intamplat acum cateva seri. Am intrebat-o pe Maria, fiind la sora mea in vizita, daca mergem acasa, si mi-a raspuns NU. Dupa 2 minute a venit cu fularul in jurul gatului…ea a decis 🙂
Stiu ca sunt parinti care ar spune ca e prea mare libertatea pe care imi doresc sa o dau copilului. Si o sa ii contrazic. Pentru ca nu e ca si cum las copilul sa decida daca fac un credit la banca sau nu. Este vorba doar despre o plecare catre casa. Nu o voi lasa sa decida daca sa se atinga de oala cu ciorba proaspat fiarta de pe aragaz. Dar o voi lasa sa decida daca mananca ciorba sau felul II la pranz.
E bine sa lasam copiii sa decida lucruri care, pentru noi, pot parea neinsemnate. Pentru ei este posibil sa insemne o piatra de temelie in dezvoltarea personalitatii, independentei si individualitatii lor.
Dragi parinti, lasati copiii sa aleaga! Lasati-i sa devina oameni liberi, plini de incredere si siguri pe deciziile lor. Lasati-i sa creasca si sa zboare cat de sus!
Cu drag, Mamica Mariei.
Sursa foto: www.fotohime.flog.pl

Bumbo Love

Postare adresata parintilor care STIU ca principiul „nu-l tine (pe copil,zic) in brate ca se invata” este doar un mit.

2016-01-12_15-00-52_zpslyjofzc6

Abia asteptam sa incep postarea asta 🙂 Astazi vorbim despre Babywearing. Curentul nu imi era cunoscut la inceputul vietii de parinte. Aveam un port-bebe clasic, neergonomic si nesanatos despre care nu credeam asta atunci. Vecinii mei cu copii putin mai mari decat Maria isi purtau copiii in acelasi tip de port-bebe si ne intrebam cu totii daca acele port-bebe-uri (asa credeam noi ca se numesc) cu centuri mai multe sunt la fel de incomode ca cele pe care le foloseam noi.
Citește în continuare „Bumbo Love”

Voi nu erati asa…destepti!

Aud de foarte multe ori astfel de cuvinte atunci cand oamenii, si in special rudele, observa evolutia Mariei.

Dupa cum v-am tot spus, pe principiul „orice cioara isi lauda puiul”, si eu imi laud odrasla cu fiecare ocazie pe care o am. E a noastra, noi o crestem si o educam si de fiecare data cand ne vedem cu oameni sau cand sunt intrebata de ea, mi se umple gura si inima de laudarosenie. Nu e nimic rau in asta, zic eu…Noi spunem ca e o fetita sclipitoare si isteata si chiar credem asta. Si daca altii nu cred asta despre ea, este fix problema lor. Odorul nostru este perfect.

In vizite pe la matusi, in dialogurile cu bunicile (ale noastre, nu ale puilor nostri), dupa insiruirea de nazdravanii si nazbatii ale Mariei, aud clar, in telefon sau chiar live: „Vai cat e de desteapta! Voi nu erati asa destepti pe vremea voastra!” Citește în continuare „Voi nu erati asa…destepti!”

Timpul nu mai are rabdare cu noi

Bine a zis Moromete cand a zis ca „Timpul nu mai are rabdare cu oamenii”. Asta simt…ca 24 de ore sunt prea putine.
Muncim atat de mult! Si rutina e atat de apasatoare cateodata…as vrea sa nu trebuiasca sa dormim. Sa functionam non stop si sa nu ramanem fara energie… Citește în continuare „Timpul nu mai are rabdare cu noi”