De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore.

Duminică dimineaţă, a dat şi Radu primul semn că ar fi afectat de aceeaşi problemă. O gastroenterită îşi făcea de cap în trupurile lor mici.

Febră, frisoane, diaree, apatie, dureri de burtică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi de picioare… toate astea în doi copii atât de mici.

Probioticele, pe lângă faptul că le ajuta flora, făceau virusul să reacţioneze şi o luam de la capăt.

Am fost surprinsă, şi nu chiar, de faptul că Radu a trecut mai uşor. Îl alăptez şi asta a contat atât de mult.

O zi – febră la 4 ore… o zi – febră la 6 ore… şi apoi, doar dureri de burtică şi scaune moi. Norocul Mariei a fost că ea oricum bea foarte multă apă şi nu s-a deshidratat…

În fine… Maria nu mai face febră de mai bine de 36 de ore… Radu nu mai face febră de 24 de ore… dar, după 4 zile, eu am îmbătrânit 10 ani şi am slăbit 2 kilograme.

20180320_171144_zpsramflufc_edit_1521575013462_zpsg6xwil6u

Radu dormea doar în braţe… Maria cerea şi ea…pentru că se simţea rău…

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Cum să îi alin pe amândoi? Cum să îi ţin în braţe pe amândoi şi să le iau durerea? Cum să mă împart între ei? Şi cum să aleg?

Am avut momente când m-am simţit neputincioasă în faţa unei boli care îmi chinuia copiii… m-am simţit vinovată… am simţit că nu vom reuşi să trecem peste… am plâns chiar dacă aş fi vrut să urlu.

Copiii mei nu au avut boli grave niciodată… nici ce au avut acum nu a fost de o gravitate mare… dar pentru mine a fost îngrozitor.

Vă respect… mereu am făcut-o… mamelor de copii cu nevoi speciale… Nu mamele cu mulţi copii sunt eroine… Mamele ai căror copii sunt altfel… acelea sunt mame eroine.

Suntem norocoşi că avem copiii cu toate la locul lor, cu minţi deschise, cu ochi ageri, cu picioare şi mâini sănătoase. Suntem norocoşi că ne putem bucura de ei.

Îţi mulţumesc, Doamne, că ne-ai întărit şi ne-ai dat putere să trecem peste zilele acestea!

Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat

 

smartselectimage_2017-11-15-09-42-44-01_zpsuhankwybCopiii au o predispoziţie clară la căzăturile din pat, fotoliu sau canapea. Nu am auzit de vreun copil care să nu fi păţit asta măcar o dată în primele 12 luni de viaţă. Fac ce fac şi deodată sunt pe jos.

Maria a căzut prima dată pe la 7 luni. Stătea foarte bine în funduleţ singură şi o lăsasem cu încredere în fotoliu. În 3 secunde urletele ne invadaseră sufrageria. Deşi pusesem o pernă la baza fotoliului, pe jos, reuşise să cadă lângă ea, cu capul pe parchet.

Plângea, ţipa, se îneca şi suspina de răsuna pământul

Citește în continuare „Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat”

Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

20171110_204440-01_zpsmrlbpdtj

Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun „lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

Citește în continuare „Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii”

Pe drumuri, după un an şi jumătate

După un an şi jumătate, iată-ne, din nou, singuri. Mă refer la faptul că Tati este plecat pe mare pentru următoarele două luni… iar noi… ne-am făcut bagajele şi am părăsit Constanţa.

54a28879-5750-4885-9847-4d98a849fe16_zpsr2havmao

Acum un an şi jumătate vă scriam Cum să fii mamă singură… acum nu mă mai tem… acum nu mai sufăr şi acum nu mai plâng… Acum sunt resemnată cumva şi încerc cu toată forţa să fiu calmă.

Citește în continuare „Pe drumuri, după un an şi jumătate”

Mami, doar lângă tine pot fi eu!

img-20160629-wa0006_zpslehmwupf_edit_1473501923649_zps7uctuiob

Mami, când tu eşti la serviciu, mie îmi e dor de tine! Îmi lipsesc clipele în care mă ţii la pieptul tău şi mă mângâi. Mă gândesc la tine… Eu nu ştiu de câtă vreme eşti plecată sau cât timp mai e până când te întorci…  am doar 2 ani…

Mami, îmi place să stau cu Tati şi cu Buni şi cel mai mult îmi place la grădiniţă unde pictez şi colorez, mă joc, alerg… dar când trebuie să dorm, iau păturica mea, care miroase a tine, Mami, şi o ţin strâns lângă mine. Închid ochii şi simt cum mă iei în braţe, mămică scumpă! 

Îmi e dor de tine, Mami, atunci când nu eşti! Înţeleg că trebuie să pleci la serviciu, dar dorul îşi face loc în inimioara mea. Mă iau cu joaca şi mă liniştesc… dar gândul tot la tine îmi zboară.

Momentul preferat din zi e acela în care vii acasă… sau când vii să mă iei de la grădiniţă. Mă iei în braţe şi atunci, pentru mine, toată lumea dispare. Sunt doar eu şi cu tine, Mami! Atât de mult îmi place să mă aşez la pieptul tău. Îţi mângâi chipul care îmi este atât de drag. Ochii tăi care îmi lipsesc pe timpul zilei, mămico!

Iartă-mă că atunci când eşti în preajmă mă alint şi mă răsfăţ! Iartă-mi frustrările şi faptul că te cert atunci când ne vedem. Iartă-mă că nu mă comport frumos cu oamenii atunci când sunt la tine în braţe. Ştiu că te supăr… Dar sunt mică, Mami, şi îmi doresc, după atâtea ore în care nu sunt cu tine, să fii doar a mea! Să fim doar noi două… Restul lumii poate aştepta pentru că doar tu contezi pentru mine. 

Mami, tu eşti liniştea mea, alinarea mea, colţul meu de Rai. 

Mami, doar lângă tine pot fi eu!

Asta îmi spune privirea, îmbrăţişarea şi pupăceala Mariei atunci când, după o zi de muncă sau o zi de grădiniţă, ne întâlnim.

De când am început serviciul, am observat o schimbare în comportamentul ei. Atunci când sunt acasă e mai alintată, mai plângăcioasă şi mai răsfăţată. Dacă e cu Tati sau cu Buni, se înţeleg de minune… fără nici un fel de scâncit sau alintat.

Apoi a început grădiniţa, Buni a plecat… iar Maria stă mult cu Tati atunci când nu e la gradiniţă iar eu sunt la serviciu. La grădiniţă adoarme singură, mănânca atunci când i se pune mâncarea şi nu face nazuri. Cu Tati, se dă singură pe tobogan şi e mai liniştită.

Uneori mă gândesc ca poate am greşit eu şi i-am dat prea multă importanţă şi de aceea e mai alintată când sunt în preajmă. Gândul acesta este generat de veşnicele replici gen „nu o ţine în braţe că se învaţă”.

Dar mi-am dat seamă că, de fapt, Mariei îi este dor de mine. Îi lipsesc atunci când este la grădiniţă, în nopţile în care muncesc şi ea doarme fără mine, în după amiezile în care ea vine de la grădiniţă iar eu spăl vasele sau gătesc. Dorul ei se transformă în frustrări şi uneori trecem prin tantrumuri generate de acestea.

Am învăţat să o înţeleg, să o ascult şi să o las să se descarce. Consider că e normal să reacţioneze aşa şi am fost lângă ea. I-am acceptat cearta şi mi-am asumat-o.

În aparenţe, Maria s-a adaptat perfect lipsei mele şi acceptă timpul petrecut fără mine. Dar în inima ei, dorul strânge supărări.

Dragi părinţi, copiii simt totul amplificat. Ei nu au noţiunea timpului sau a distanţei. Ei nu ştiu, încă, ce înseamnă 0 oră sau o zi. Pentru ei, totul se rezumă la timpul petrecut în compania altor persoane… la lipsa voastră. Voi sunteţi Universul lor întreg. Aşa că luaţi-i în braţe când asta îşi doresc. Opriţi-vă din orice faceţi şi dedicaţi-le timpul lor. Nu, nu se vor „învăţa”. Am mai spus-o şi altă dată… vor avea încredere în voi, vor creşte siguri pe ei,  vor şti că mereu se pot baza pe voi si vor fi curajoşi.

Cu drag, Mămica Mariei.

Baloane fel de fel

Ca oricărui copil, Mariei îi plac baloanele… fie ele de săpun sau gonflabile. Cu cele de săpun, cel puțin, e o nebunie. De când avea 7 luni era înnebunită de ele.

capture_zpsuliyiben_edit_1473413740974_zpsu12u15xu

Avem tot felul de device-uri care fac baloane singure…sau în care trebuie să suflăm ca să umplem casa de baloane.

Când a împlinit 1 an, am umflat baloane roșii de care a fost foarte încântată și de care ne-am împiedicat prin casă o lună după ziua ei.

img_4754_zpsbxhd0ykf_edit_1473414225623_zpsrazzg361

Acum ieşim la plimbare si avem cu noi baloanele de săpun

img-20160702-wa0011_zpstnmvho60_edit_1473414366208_zpsn8wv3sii

Am avansat puțin la baloane modelabile. Eu nu am reușit să modelez nimic din ele cu toate tutorialele de pe youtube… dar Tăticul Mariei aproape ca a făcut o pasiune, spre încântarea copilei, din modelatul baloanelor.

Maria este foarte încântată de baloanele meșterite de Tati… iar el, o soarbe din priviri când copila chiuie fericită la vederea noii figurine din baloane colorate.

Cu drag, Mămica Mariei.

Prima zi de grădiniță

20160826_092608_zps6upsmmo9

Doamne, articolul ăsta îmi stă pe limbă de ieri! Abia aşteptam să vă scriu cum a fost prima zi de grădiniţă a Mariei.

Am trezit-o la ora 7.30 şi a fost foarte încântată când i-am spus că mergem la grădiniţă. Am îmbrăcat-o, şi ne-am urcat în maşină. Repeta într-una „pii” (copii) şi tropăia din picioare de bucurie.

Nu a plâns după noi şi am plecat cu inima deschisă. Tăticul Mariei a plecat la serviciu iar eu am rămas acasă. Evident, am stat toată ziua cu ochii pe telefon şi am supravegheat-o cu ajutorul camerelor cu care este dotată grădiniţa şi la care ni s-a permis accesul.

A socializat mai puţin pentru ca este obişnuită mai mult singură şi probabil că va mai dura până să se joace într-un grup de copii. Nu prea a mâncat. La micul dejun a avut pâine cu unt şi cu miere iar ei nu îi place dulcele deloc… aşa că a băut doar nişte lapte. La prânz, supa cremă de linte cu crutoane nu a mâncat-o pentru că, probabil nu i-a plăcut culoarea… am păţit-o şi eu cu supa cremă de ciuperci 🙂 La felul doi a avut ostropel de pui cu mămăliguţă… a mâncat tot 🙂

Citește în continuare „Prima zi de grădiniță”

Cum ne ferim de căldură?

altas-temperaturas_zpsmjcrmzkz

De două zile, vremea s-a mai răcit dar… canicula de zilele trecute ne-a dat mari bătăi de cap. Maria suportă cu greu căldura, la fel ca şi noi. Este mai nervoasă, şi, când se trezeşte după amiază, e năucită.

De preferat şi indicat este să nu ieşiţi afară la orele prânzului… adică între 12:00 şi 16:00. Dar, dacă aveţi o problemă urgentă de rezolvat şi trebuie să ieşiţi, trebuie să ţineţi cont de unele aspecte.

Cum ne ferim puiuţii de căldură?

1. Îmbrăcăminte lejeră şi deschisă la culoare! Aşa cum şi noi îmbrăcăm haine lejere, şi pe cei mai micuţi îi ajută acest tip de îmbrăcăminte. De preferat ar fi să le daţi haine din bumbac pentru că sunt fibre naturale şi absorb foarte bune transpiraţia.

2. Hidratare intensă! Apa trebuie să fie nelipsită! Atât pentru cei mari cât şi pentru cei mici. Apa ajută organismul să îşi regleze temperatura… lucru foarte important în zilele caniculare. Maria bea foarte multa apa şi se trezeste şi noaptea şi cere apă pe lângă cele maxim două mese de lapte matern din timpul nopţii. Renunţase la mesele de noapte până să vină căldura.

3. Fructe proaspete! Maria nu e mare fan fructe… îi place, în schimb, foarte mult, sucul de fructe… mere, portocale, piersici, caise. Fructele proaspete îi oferă vitamine şi o răcoresc. De asemenea, îi mai place să bea iaurt răcoritor 🙂

4. Duşuri dese! Din cauza căldurii, corpul transpiră destul de mult iar transpiraţia crează disconfort. Nu vă sfiiţi să îi faceţi şi lui bebe 2 duşuri pe zi. Pe lângă răcorire, duşul e un bun prilej de distracţie. Veţi observa un copil mai relaxat dupa un duş pe timpul zilei.

Acestea au fost câteva sfaturi pentru a ţine piept caniculei. Dacă aveţi alte sugestii, vă invit să lăsaţi un comentariu 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Trusa de urgenţă pentru vacanţă

A venit vara … cu toţii mergem în concediu sau în vacanţă… cu copii sau fără, vara e perioada în care lăsăm casele şi locurile în care locuim şi fugim la mare sau la munte.

Indiferent dacă vacanţa durează 2 zile sau 2 săptămâni, indiferent dacă mergeţi doar la un grătar sau plănuiţi să faceţi un traseu montan, este bine să aveţi o trusă de urgenţă.

Iată ce conţine trusa noastră de urgenţă pentru vacanţă:

Citește în continuare „Trusa de urgenţă pentru vacanţă”

La mulţi ani, Copilă!

smartselectimage_2016-06-19-08-49-47_zpsvbfyz6cb

Copilă,

Te-am căutat şi te-am cerut multă vreme… te-am strigat şi te-am aşteptat dintotdeauna… Oare tu ne-ai ales pe noi? Sau te-am ales noi pe tine? Cine ştie… dar daca tu ne-ai ales, îţi mulţumim… şi dacă noi te-am ales… tot ţie îţi mulţumim

Să te fi desenat cu mâna noastră, şi nu ai fi fost perfectă aşa cum eşti…

Cu doi ani în urmă te-am simţit pentru prima dată în braţele noastre… şi, de atunci, fiecare îmbrăţişare a ta este o binecuvântare pentru noi.

Ne luminezi viaţa şi casa… ne umpli sufletele de bucurie şi împlinire… ne dai putere şi sens să trăim. Cuvintele tale sunt cele mai dulci… iar pupicul tău, dumnezeiesc…

Ne faci să simţim lucruri pe care nu le-am mai simţit vreodată… şi ne faci să iubim nepământesc…

Pentru tine, o lume a-m da peste cap dacă ar fi nevoie… şi ne-am lupta cu Cerul şi Pământul dacă te-ar nedreptăţi…

Copilă, TU, eşti Universul nostru!

La mulţi ani! Să creşti frumos! Să-ţi fie viaţa lină şi senină! Să-ţi fie drumul colorat şi vesel! Să întâlneşti oameni aleşi şi buni! Să nu cunoşti tristeţile! Iubirea să îţi fie tovarăşa! Să fii demnă şi curajoasă! Şi, de, vreodată, vei întâlni Greul, vom fi în urma ta, cu braţele întinse! Te vom primi şi alina mereu cu dragoste şi dăruire! 

Cu dragoste,

Mami şi Tati.