Casă, dulce casă!

Iata-ne acasa… ne-am întors de câteva zile… Vă spuneam acum câteva săptămâni Cum să fii mamă singură şi tot atunci ştiam că aşteptarea noastră avea să dureze doar până pe 16 februarie. Cu vreo săptămână înainte de termenul limită, Tăticul Mariei m-a anunţat că plecarea lui se prelungeşte până pe 5 aprilie. Ceea ce trebuia să dureze putin peste o lună jumătate, avea să dureze, de fapt, trei luni şi o săptămână. A fost greu… m-am refugiat în SuperBlog, i-am croşetat Mariei o pălăriuţă şi, până la urmă a trecut timpul. Tati ne-a făcut o surpriză apărând la uşa noastră într-o dimineaţă iar acum suntem la noi acasă.

Să nu credeţi că greul a trecut.

Citește în continuare „Casă, dulce casă!”

Sa ne cataram…zic…

Printre ultimile achizitii ale Mariei se numara si escaladatul. Ea a fost mereu foarte precauta. Cand a inceput sa mearga era foarte atenta la fiecare pas facut. Atunci cand se tinea de un dulap sa se ridice era atenta sa nu cada sa dea cu barba de dulap. Daca voia sa se ridice tinandu-se de masuta de cafea era atenta sa nu dea cu capul de masa. Si exemplele pot continua. De aceea nu ma tem foarte tare atunci cand ea incearca o noua „schema” 🙂

In ultima vreme este foarte atrasa de cutii sau chestii in care se poate baga. Ii place sa isi aduca un lighean in sufragerie si se baga in el. Incearca tot felul de pozitii si este foarte amuzanta in incercarile ei. Jucariile le tinem in diverse cutii, mai mari sau mai mici si ei ii place sa se urce pe jucarii si, tinandu-se de dulap, isi tot schimba pozitia. Vrea, si cateodata chiar reuseste, sa se urce singura in fotoliu. in pat inca nu a reusit pentru ca este mai inalt, desi se da jos singura de pe la 11 luni.

Cea mai noua isprava este cataratul pe boxa. Avem o boxa de la sistemul audio care sta langa dulap si are cam jumatate din inaltimea dulapului. Are si tehnica mogaldeata…pune usor un genunchi, apoi al doilea, si dintr-o miscare se urca in picioare pe acea boxa. Pobabil ca in curand o voi vedea escaladand mobila 🙂

Devine din ce in ce mai distractiv sa vad cum exploreaza lumea inconjuratoare. Si, cu cat se inalta, prinde curaj si incearca lucruri noi.

Copiii vostri ce ispravi fac/faceau la un an si patru luni?

Cu drag, Mamica Mariei.

Voi nu erati asa…destepti!

Aud de foarte multe ori astfel de cuvinte atunci cand oamenii, si in special rudele, observa evolutia Mariei.

Dupa cum v-am tot spus, pe principiul „orice cioara isi lauda puiul”, si eu imi laud odrasla cu fiecare ocazie pe care o am. E a noastra, noi o crestem si o educam si de fiecare data cand ne vedem cu oameni sau cand sunt intrebata de ea, mi se umple gura si inima de laudarosenie. Nu e nimic rau in asta, zic eu…Noi spunem ca e o fetita sclipitoare si isteata si chiar credem asta. Si daca altii nu cred asta despre ea, este fix problema lor. Odorul nostru este perfect.

In vizite pe la matusi, in dialogurile cu bunicile (ale noastre, nu ale puilor nostri), dupa insiruirea de nazdravanii si nazbatii ale Mariei, aud clar, in telefon sau chiar live: „Vai cat e de desteapta! Voi nu erati asa destepti pe vremea voastra!” Citește în continuare „Voi nu erati asa…destepti!”

Copilul meu la 1 an si 3 luni

Maria are 1 an, 3 luni si 2 saptamani. Evolutia ei a fost surprinzatoare si noi am savurat fiecare noua achizitie a ei. Acum inca face achizitii importante.
Pe scurt, la 7 luni, statea destul de bine in fundulet si incepuse sa se rostogoleasca de pe o parte pe cealalta. Intorcea privirea daca o strigam pe nume si se uita dupa tati daca o intrebam unde este el. Ii iesise si primul dintisor si era in plina dezvoltare. La 8 luni, se uita catre bec atunci cand o intrebam unde este acesta. Mi s-a parut un prim obiect destul de bun de identificat pentru ca era mereu in acelasi loc. Citește în continuare „Copilul meu la 1 an si 3 luni”