De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore.

Duminică dimineaţă, a dat şi Radu primul semn că ar fi afectat de aceeaşi problemă. O gastroenterită îşi făcea de cap în trupurile lor mici.

Febră, frisoane, diaree, apatie, dureri de burtică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi de picioare… toate astea în doi copii atât de mici.

Probioticele, pe lângă faptul că le ajuta flora, făceau virusul să reacţioneze şi o luam de la capăt.

Am fost surprinsă, şi nu chiar, de faptul că Radu a trecut mai uşor. Îl alăptez şi asta a contat atât de mult.

O zi – febră la 4 ore… o zi – febră la 6 ore… şi apoi, doar dureri de burtică şi scaune moi. Norocul Mariei a fost că ea oricum bea foarte multă apă şi nu s-a deshidratat…

În fine… Maria nu mai face febră de mai bine de 36 de ore… Radu nu mai face febră de 24 de ore… dar, după 4 zile, eu am îmbătrânit 10 ani şi am slăbit 2 kilograme.

20180320_171144_zpsramflufc_edit_1521575013462_zpsg6xwil6u

Radu dormea doar în braţe… Maria cerea şi ea…pentru că se simţea rău…

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Cum să îi alin pe amândoi? Cum să îi ţin în braţe pe amândoi şi să le iau durerea? Cum să mă împart între ei? Şi cum să aleg?

Am avut momente când m-am simţit neputincioasă în faţa unei boli care îmi chinuia copiii… m-am simţit vinovată… am simţit că nu vom reuşi să trecem peste… am plâns chiar dacă aş fi vrut să urlu.

Copiii mei nu au avut boli grave niciodată… nici ce au avut acum nu a fost de o gravitate mare… dar pentru mine a fost îngrozitor.

Vă respect… mereu am făcut-o… mamelor de copii cu nevoi speciale… Nu mamele cu mulţi copii sunt eroine… Mamele ai căror copii sunt altfel… acelea sunt mame eroine.

Suntem norocoşi că avem copiii cu toate la locul lor, cu minţi deschise, cu ochi ageri, cu picioare şi mâini sănătoase. Suntem norocoşi că ne putem bucura de ei.

Îţi mulţumesc, Doamne, că ne-ai întărit şi ne-ai dat putere să trecem peste zilele acestea!

100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi

Un tribut adus femeii…

100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi, nu doar de 8 Martie:

1. Pentru că femeia este începutul vieții…

2. Pentru că poate să râdă și să plângă în același timp…

3. Pentru că poate să ierte şi să se răzbune…

4. Pentru că ştie să plece capul dar să rămână mândră…

5. Pentru că îşi dedică mulţi ani din tinereţea ei pentru a creşte oameni…

6. Pentru că poate să iubească nemărginit…

7. Pentru că îi place Interflora România…

fb_img_1520974491701_zpsx1jggpju

8. Pentru că este de neoprit…

9. Pentru că este o enigmă ce nu va putea fi rezolvată niciodată…

10. Pentru că Femeia este miracolul existenței…

11. Pentru că înfrumuseţează totul în jurul ei… Citește în continuare „100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi”

Acum

textgram_1515415590_zpsdiaauvel

Vorbind aseara cu mama la telefon, am avut un fel de declick… să vă povestesc despre ce e vorba…

Ieri a fost o sărbătoare mare… în familia noastră, cei mai mulți poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul. Dar data de 7 ianuarie mai înseamnă ceva. L-am pierdut pe Tata într-o seară de 7 ianuarie, acum 12 ani. Despre durere nu vă voi vorbi… pentru că ea există și face parte din mine, din sora mea și, mai ales, din mama… care este Durere în cel mai mare și înfiorător procent.

Citește în continuare „Acum”

Eu nu ştiu de unde am atâta energie

20171229_112030_zps0gdm50yw_edit_1514963871180_zpsfisw0wve

Alarma sună la ora 7.00. Ei încă dorm… dar Tati pleacă la muncă. El nu bea cafea… dar eu nu pot să îmi încep altfel ziua.

Îmi iau sărutul de „bună dimineaţa”, aprind aragazul şi pun ibricul pe foc. Mă mişc în vârful picioarelor să nu îi trezesc. Cafeaua miroase senzaţional în toată casa. Mă uit în jur şi nu ştiu dacă să strâng cele câteva jucării de pe covorul sufrageriei sau să fac patul în care a dormit Tati. Mi-ar salva 5 minute din zi dacă aş face asta… Citește în continuare „Eu nu ştiu de unde am atâta energie”

De-ale Mariei

Aseară am gătit împreună. Radu în Bumbo la pieptul cald al mamei iar Maria cocoţată pe un scaunel lângă blatul din bucătăria noastră neomenesc de mică.

20171217_193237-01_zpswamismqi

Bucătăria noastră e lungă şi îngustă. E loc pentru doar o singură persoană. Cu sens unic cum ne place să glumim. Totuşi, respectând regulile de circulaţie şi anunţând, de fiecare dată, în ce direcţie vrem să ne îndreptăm… de fapt, trebuie să spunem mereu exact ce vrem sa facem ca să ştie celălalt exact ce dulap vrem să deschidem… încăpem cu toţii 😊 Citește în continuare „De-ale Mariei”

Energia mea – liderul energiei lor

energie-pozitiva_zps74duhorj
Sursa foto

Ştii sentimentul acela pe care îl ai atunci când intri într-o casă în care oamenii sunt mereu trişti sau certăreţi? Sau momentul acela în care ai un conflict cu partenerul sau cu cineva din casă şi atunci când intri pe uşă tensiunea e aproape palpabilă? Copiii sunt chiar mai senzitivi de atât. Ei simt cel mai mic semn de agitaţie al mamei.

Citește în continuare „Energia mea – liderul energiei lor”

Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat

 

smartselectimage_2017-11-15-09-42-44-01_zpsuhankwybCopiii au o predispoziţie clară la căzăturile din pat, fotoliu sau canapea. Nu am auzit de vreun copil care să nu fi păţit asta măcar o dată în primele 12 luni de viaţă. Fac ce fac şi deodată sunt pe jos.

Maria a căzut prima dată pe la 7 luni. Stătea foarte bine în funduleţ singură şi o lăsasem cu încredere în fotoliu. În 3 secunde urletele ne invadaseră sufrageria. Deşi pusesem o pernă la baza fotoliului, pe jos, reuşise să cadă lângă ea, cu capul pe parchet.

Plângea, ţipa, se îneca şi suspina de răsuna pământul

Citește în continuare „Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat”

Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

20171110_204440-01_zpsmrlbpdtj

Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun „lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

Citește în continuare „Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii”

Prima petrecere de Halloween

După cum ştiţi deja de pe Instagram, vineri a fost prima petrecere de Halloween a Mariei.

img_20171101_230437_zpseqiotwhu

Nu intru prea adânc în polemici pentru că articolul se vrea vesel… totuşi, dragilor, părerea mea este că ne cramponăm inutil pe tema „halloween-ul nu-i al nostru” şi, în loc să găsim partea drăguţă, ne blocăm în „sărbătoare care promovează satanismul”. Doamne fereşte ce cuvinte mi-au auzit urechile zilele astea. Până mai ieri ne doream să vină americanii… cred că să ne salveze de comunism… iar acum, când vin spre noi cu tot ce au… nu-i mai vrem… păi e bine aşa?

Revenind la oile noastre, fiecare e liber să sărbătorească sau nu această zi… şi la fel de liber să judece… sau nu… pe ceilalţi… dar hai să nu facem atâta caz din treaba asta… În plus, mama îmi povestea că îşi aduce aminte că şi pe vremea ei, acum 40 de ani, sculptau dovleci înfricoşători şi îi purtau pe post de felinare aprinse pe uliţele satului. Cine are poveşti în sensul ãsta, vă rog să nu vă sfiiţi în a le împărtăşi. Citește în continuare „Prima petrecere de Halloween”

#MariaMeaMinunată

Mă tem că nu o merit… e prea bună… prea ascultătoare… prea… cum să spun… perfectă. #MariaMeaMinunată mă surprinde în fiecare zi.

20170925_164057-01_zps2dktbtnp

După cum v-am spus… suntem, din nou pe drumuri… acum nu mai suntem doar noi două. Suntem trei şi învăţăm să ne descurcăm. Am zis că luăm concediu… de fapt, vacanţă. Dar Maria se plictisea. E obişnuită cu copiii, cu activităţi ca la grădiniţă. Aşa că, am hotărât înscrierea ei la o grădiniţă privată din Botoşani.

Era foarte încântată şi a aşteptat foarte mult să cunoască noua grădiniţă. Din cauză că a avut o problemă la un ochi, am amânat câteva zile. Dar în ziua în care am dus-o a fost fericită la maxim.

Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost mersul la toaletă. Nu voia sub nici o formă să meargă fără mami. I-am explicat că se poate îmbolnăvi dacă nu merge întreaga zi şi ieri, mi-a spus victorioasă, a mers la toaletă singură. Doamnele mi-au spus că le-a spus şi lor că se poate îmbolnăvi.

În rest nu am avut nici o altă problemă. Se încadrează în decor oriunde ar merge… o fi fost cameleon într-o viaţă anterioară 😊

Mă tot întreb dacă nu e dată peste cap… bulversată de atâtea schimbări… dar feedback-ul ei este foarte bun. Dimineaţa e încântată că trebuie să mergem la grădiniţă şi nu plânge după mine.

Se acomodează perfect în orice situaţie şi răspunde foarte bine noilor provocări. Sunt mândră „până la Dumnezeu şi o treaptă mai sus” – cum avea obiceiul să spună o fostă profesoară de-a mea. 😊

Nu ştiu cum şi de ce este ea aşa… nu ştiu dacă e datorită felului nostru de a fi, geneticii, educaţiei… habar nu am… dar e perfectă aşa cum e.

Cu drag, Mămica Mariei şi a lui Radu.