Mă tem că nu o merit… e prea bună… prea ascultătoare… prea… cum să spun… perfectă. #MariaMeaMinunată mă surprinde în fiecare zi.
După cum v-am spus… suntem, din nou pe drumuri… acum nu mai suntem doar noi două. Suntem trei şi învăţăm să ne descurcăm. Am zis că luăm concediu… de fapt, vacanţă. Dar Maria se plictisea. E obişnuită cu copiii, cu activităţi ca la grădiniţă. Aşa că, am hotărât înscrierea ei la o grădiniţă privată din Botoşani.
Era foarte încântată şi a aşteptat foarte mult să cunoască noua grădiniţă. Din cauză că a avut o problemă la un ochi, am amânat câteva zile. Dar în ziua în care am dus-o a fost fericită la maxim.
Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost mersul la toaletă. Nu voia sub nici o formă să meargă fără mami. I-am explicat că se poate îmbolnăvi dacă nu merge întreaga zi şi ieri, mi-a spus victorioasă, a mers la toaletă singură. Doamnele mi-au spus că le-a spus şi lor că se poate îmbolnăvi.
În rest nu am avut nici o altă problemă. Se încadrează în decor oriunde ar merge… o fi fost cameleon într-o viaţă anterioară 😊
Mă tot întreb dacă nu e dată peste cap… bulversată de atâtea schimbări… dar feedback-ul ei este foarte bun. Dimineaţa e încântată că trebuie să mergem la grădiniţă şi nu plânge după mine.
Se acomodează perfect în orice situaţie şi răspunde foarte bine noilor provocări. Sunt mândră „până la Dumnezeu şi o treaptă mai sus” – cum avea obiceiul să spună o fostă profesoară de-a mea. 😊
Nu ştiu cum şi de ce este ea aşa… nu ştiu dacă e datorită felului nostru de a fi, geneticii, educaţiei… habar nu am… dar e perfectă aşa cum e.
Cu drag, Mămica Mariei şi a lui Radu.
