Începuturi :)

Acum câteva luni… nu ştiu câte… dar mi s-au părut multe… am hotărât să iau o pauză. O pauză de la orice activitate pe care, dacă nu o duceam la capăt, o transformam în frustrare. M-am dedicat copiilor si atât. Pentru că liniştea mea le aduce lor linişte.

Astfel că, am luat o pauză şi de la blog. Iar asta s-a întâmplat pentru că îmi pusesem deadline-uri şi stabilisem lucruri pe care nu reuşeam să le duc la final. Şi atunci deveneam nervoasă pentru că ai mei voiau atenţie şi joacă… iar în mintea mea se întâmplau altele.

Am ales să mă dedic lor şi creşterii micuţului din burtică. Cred că toţi avem nevoie de asta. Am ales sa nu fac altceva decat să ma concentrez pe nevoile lor si ale familiei. Da, ştiu, foarte mulţi credeţi că pot fi făcute toate… şi nu greşiţi cu nimic… doar că, uneori, avem nevoie de o pauză.

Acum vă scriu din secţia de Terapie Intensivă a unei maternităţi private din Constanta unde, in urma cu mai puţin de 24 de ore, micul Toma a venit pe lume. Va fi, poate, şi mai greu să vă scriu de acum în colo, dar voi încerca să vă mai povestesc. 😊

Este ora 5 dimineaţa. Mi-am revenit complet dupa anestezie iar corpul meu dă semne că vrea să ma ridic din pat şi să îi pun în mişcare funcţiunile. Despre experienţa a trei operaţii de cezariană, cum au acceptat Maria şi Radu plecarea mea pentru 3 zile şi cum ne este viaţa în 5, vă voi povesti în zilele următoare.

Peste 2 ore mă voi muta într-un salon separat, cu micul pui, şi voi putea să cobor din pat. Niciodată nu mi-am dorit mai mult sa cobor şi să merg. Ştiu că vor fi dureri… dar corpul meu urlă pentru că vrea mişcare. 😊

Pentru a fi la curent cu noutăţile, nu uitaţi să daţi like paginii de Facebook.

Vă doresc să aveţi o duminică liniştită!

DE LA 2 LA 4

De la 2 la 4

A trecut aproape un an și jumătate de când suntem 4 membri în familie. Parcă nu cred că a trecut deja atât de repede timpul de la 2 la 4. Prietenele mele însărcinate îşi fac griji pentru venirea pe lume a bebeluşilor lor. Unele sunt la al doilea copil, altele la primul. Le privesc şi le ascult şi sunt uimită de faptul că am trecut peste problemele pe care mi le făceam atunci când puii mei erau în burtică. Acum avem alte griji, alte frământări, alte trăiri.

Sunt mereu întrebată cum reuşim sa ne descurcăm cu doi copii. Vei râde, dar habar nu am. Tati este plecat în majoritatea timpului. Maria este 8 ore pe zi la grădiniţă. Radu învaţă repede lumea care îl înconjoară. Iar eu am creierul plin de planuri.

Citește în continuare „DE LA 2 LA 4”

Pizza de casă cu blat pufos

 

Pizza de casă

Cred că e frumos ca fiecare familie să aibă obiceiuri. Ele ne adună într-un singur loc. Ne oferă sentimentul de apartenenţă şi stabilitate. Ne dau linişte şi încredere. Datorită lor, formăm amintiri preţioase pentru viitor.

Când eram în clasele şcolii primare, când ţara încă îşi revenea după comunism iar salariile părinţilor erau bine calculate şi gestionate, aveam o minune de obicei. Atunci când luau ai noştri salariile, cumpărau un anume tip de napolitane şi suc. Amintirea încă îmi trezeşte emoţii şi, uneori, cumpăr acele napolitane doar pentru a simţi gustul minunat al obiceiului de altădată. Citește în continuare „Pizza de casă cu blat pufos”

Clătite pufoase – o idee pentru micul dejun

Clătite pufoase

Oricine ştie să prepare clătite sau, cel puţin aşa putem crede. Copiii sunt cei mai mari fani. Dar, de ce să nu recunoaştem, nici noi, oamenii mari, nu ne dăm în lături.

Când încă nu împliniseră 1 an, le făceam clătite doar cu galbenuş. Acum le fac o reţetă obişnuită dar în care pun multă dragoste. Astfel ies cele mai bune clătite pufoase. Citește în continuare „Clătite pufoase – o idee pentru micul dejun”

Primul an din viaţa bebeluşului – testul suprem al relaţiei de cuplu

Primul an din viaţa bebeluşului

Mereu am spus, tuturor, că primul an din viaţa bebeluşului, nu este important doar pentru bebeluş, ci, mai ales, pentru relaţia dintre mami şi tati. Şi să vă spun şi de ce.

Până să apară copiii, totul în cuplu este lapte şi miere. Tineri, proaspăt căsătoriţi (sau nu neapărat), abia mutaţi împreună, vă condimentaţi relaţia cu sărutări furate. „Bună dimineaţa!” cu gust de cafea şi scorţişoară servită la pat. „Noapte bună!” spus după un sărut aşezat cu grijă pe coapsa ei goală. Nopţi dormite pe jumătate, îmbrăţişaţi şi goi şi dimineţi târzii şi leneşe în cearşafuri ce miros a dragoste.

Vestea sarcinii vă amplifică iubirea şi sentimentele. Dar, în acelaşi timp, vă umple vieţile de întrebări, nesiguranţă, temeri. Vă veţi găsi aruncaţi, dintr-o viaţă simplă şi, oarecum egoistă, într-o viaţă pe care trebuie să o pui la picioarele unui omuleţ. Citește în continuare „Primul an din viaţa bebeluşului – testul suprem al relaţiei de cuplu”

Declaraţie de dragoste

 

Declaraţie de dragoste

 

Prima declaraţie de dragoste crezi că ai primit-o atunci când inima a bătut pentru prima dată pentru un băiat. El ti-a spus, roşind în obraji, că… „Eşti frumoasă!”. Nici tu şi nici el nu aveaţi mai mult de 15 ani.

La 23 de ani

Întâlneşti un bărbat despre care crezi că este sufletul tău pereche… Cu un buchet de trandafiri roşii ca focul în mână, iţi spune cu ochii strălucind… „Te iubesc!” Şi, pentru a doua oară, eşti convinsă că este cea mai frumoasă declaraţie de dragoste

În jurul vârstei de 26 de ani

Întâlneşti o nouă iubire… matură, asumată… La picioarele tale, cu ochii in lacrimi, cu vocea plină de emoţii, cu mâinile tremurând iţi spune cu toată inima „Esti cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat în viaţă! Vrei sa fii soţia mea?” Celelalte două dăţi pălesc… şi, pentru a treia oară, consideri aceasta ca fiind cea mai frumoasă declaraţie de dragoste.

Dar nu… niciunul din aceste momente nu e ACEL moment…

În seara asta, în timp ce încercam sa îl adorm pe Radu şi, cu o mană aproape contorsionată, mângâiam părul blond al copilei de 4 ani deja împliniţi, ea m-a luat in braţe cu mâinile ei calde si mi-a şoptit „TE VOI IUBI ÎNTOTDEAUNA!” Asta este cea mai frumoasă declaraţie de dragoste din viaţa mea!

Care este cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care aţi primit-o?

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore. Citește în continuare „De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?”

100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi

Un tribut adus femeii…

100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi, nu doar de 8 Martie:

1. Pentru că femeia este începutul vieții…

2. Pentru că poate să râdă și să plângă în același timp…

3. Pentru că poate să ierte şi să se răzbune…

4. Pentru că ştie să plece capul dar să rămână mândră…

5. Pentru că îşi dedică mulţi ani din tinereţea ei pentru a creşte oameni…

6. Pentru că poate să iubească nemărginit…

7. Pentru că îi place Interflora România…

fb_img_1520974491701_zpsx1jggpju

8. Pentru că este de neoprit…

9. Pentru că este o enigmă ce nu va putea fi rezolvată niciodată…

10. Pentru că Femeia este miracolul existenței…

11. Pentru că înfrumuseţează totul în jurul ei… Citește în continuare „100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi”

Acum

textgram_1515415590_zpsdiaauvel

Vorbind aseara cu mama la telefon, am avut un fel de declick… să vă povestesc despre ce e vorba…

Ieri a fost o sărbătoare mare… în familia noastră, cei mai mulți poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul. Dar data de 7 ianuarie mai înseamnă ceva. L-am pierdut pe Tata într-o seară de 7 ianuarie, acum 12 ani. Despre durere nu vă voi vorbi… pentru că ea există și face parte din mine, din sora mea și, mai ales, din mama… care este Durere în cel mai mare și înfiorător procent.

Citește în continuare „Acum”

Eu nu ştiu de unde am atâta energie

 

De la 2 la 4

Alarma sună la ora 7.00. Ei încă dorm… dar Tati pleacă la muncă. El nu bea cafea… dar eu nu pot să îmi încep altfel ziua.

Îmi iau sărutul de „bună dimineaţa”, aprind aragazul şi pun ibricul pe foc. Mă mişc în vârful picioarelor să nu îi trezesc. Cafeaua miroase senzaţional în toată casa. Mă uit în jur şi nu ştiu dacă să strâng cele câteva jucării de pe covorul sufrageriei sau să fac patul în care a dormit Tati. Mi-ar salva 5 minute din zi dacă l-aş strânge… dar prefer să mai lenevesc puţin. Citește în continuare „Eu nu ştiu de unde am atâta energie”